Cererea reconvenţională este actul de procedură prin care pârâtul formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului.
Aceste pretenţii trebuie să aibă legătură cu cererea de chemare în judecată, în aşa fel încât să fie justificată judecarea împreună a celor două cereri (ex., pârâtul chemat în judecată pentru revendicarea unui imobil poate să solicite prin cerere reconvenţională să i se restituie contravaloarea îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse acestui imobil sau pârâtul într-o acţiune de partaj succesoral poate solicita prin cerere reconvenţională plata cheltuielilor de înmormântare).
Odată cu formularea cererii reconvenţionale, părţile din litigiu dobândesc dublă calitate procesuală, în sensul că pârâtul devine pârât – reclamant, iar reclamantul iniţial devine reclamant – pârât.
Fiind o acţiune propriu – zisă, cererea reconvenţională trebuie să cuprindă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă pentru cererea de chemare în judecată, şi anume:
- datele pentru identificarea părţilor din proces;
- obiectul cererii, adică pretenţia concretă pe care pârâtul o are împotriva reclamantului;
- motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
- probele solicitate de pârât (înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză, etc.);
- semnătura pârâtului ori a reprezentantului acestuia (avocat sau mandatar).
Cererea reconvenţională poate fi formulată separat sau inclusă în întâmpinare şi trebuie să fie depusă, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau până la primul termen de judecată la care pârâtul este legal citat, dacă acesta este obligat să depună întâmpinare.
După ce a fost depusă la dosar, cererea reconvenţională se comunică reclamantului pentru a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea cererii.
De regulă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală, instanţa pronunţând o singură hotărâre care va cuprinde, distinct, soluţiile date pentru ambele cereri.
Prin excepţie, Codul de procedură civilă precizează că în situaţia în care numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate să dispună judecarea separată a cererii reconvenţionale.
Cu toate acestea, judecarea separată a celor două cereri nu poate fi dispusă în anumite cazuri prevăzute de lege (ex., în procesul de divorţ) sau când judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului (ex., în procesul de partaj al bunurilor comune, când pârâtul solicită prin cererea reconvenţională completarea masei bunurilor de împărţit).
Cererea reconvenţională se timbrează după regulile aplicabile cererii principale.
Astfel, la stabilirea taxei judiciare de timbru se are în vedere obiectul cererii reconvenţionale, după cum acesta este sau nu evaluabil în bani, când se va achita o taxă la valoarea pretenţiilor solicitate, sau se va achita o taxă fixă, după caz.
