În mod normal, mai alternăm personajele la Pamflet. Dar Picu Apostol Roman parcă se cere în această pagină. Nu trece o săptămână fără ca Picu-Polonicu să nu iasă în faţă cu ceva demn de luat la mişto. De data asta, vă povestim cum viceprimarul Galaţiului a încercat să intre la un spectacol şi s-a lovit de un angajat încăpăţânat, care nu l-a lăsat să intre fără bilet.
Iată scena, aşa cum ne închipuim noi că s-a petrecut.
ACTUL I
(Foaierul unui teatru, linişte, dinspre sală se aud zgomote şi voci ale unei piese începute)
SCENA I
(Portarul sălii de teatru şi Polonicus, intrând grăbit)
Portarul: Aloo, domnu'... unde mergeţi? Alooo!
Polonicus: Eu? Cu mine vorbiţi?
Portarul: Da, cu dumneata, unde te strecori?
Polonicus: Eu? Mă strecor? Cum unde merg? Să văd piesa.
Portarul: Şi nu vi se pare că aţi uitat ceva?
Polonicus: Nu, ce să uit? Nu cred, n-am uitat nimic.
Portarul: Biletul, monşer, biletul! Când oamenii vin la teatru, cumpără bilet şi îl prezintă la intrare. Aveţi bilet?
Polonicus: Bilet? Aaa, nu. Eu nu intru cu bilet. Matale ştii cine sunt eu?
Portarul: Habar nu am, că nu v-am mai văzut pe la teatru.
Polonicus: Sunt Picu. Picu Apostol Roman...
Portarul: (nedumerit)
Polonicus: Piiicu... viceprimarul...
Portarul: Nţ, nu-mi sună cunoscut.
Polonicus: Piiiicu, viceprimarul Galaţiului...
Portarul: Îmi pare rău, puteţi fi şi viceprimarul Londrei, la teatru fără bilet nu intraţi.
Polonicus: Măi, omule, noi, cei din Consiliul Local, avem intrare liberă, sunt şi locuri rezervate pentru noi. Noi nu cumpărăm bilet.
Portarul: Îmi pare rău, eu ştiu doar atât: cine vine aici plăteşte bilet.
Polonicus: Auzi, cum îţi zice matale? Cum te cheamă?
Portarul: George.
Polonicus: Georgică, uite care-i treaba. Tu eşti angajat al teatrului. Teatrul primeşte bani de la Primărie. Deci tu îţi iei banii de la Primărie. Eu sunt viceprimar, deci practic eu te plătesc pe tine şi pe toţi cei de aici.
Portarul: Aşa...
Polonicus: Deci nu mă laşi să intru?
Portarul: Fără bilet? Nu.
Polonicus (foarte iritat): Bă, golanilor, dar voi faceţi ce vreţi voi aici? Credeţi că sunteţi de capul vostru? Să-mi bag... să-mi bag... dacă vă mai dau eu bani pentru teatru!
Portarul (râzând cu poftă): Tu să ne dai bani? Tu? Păi tu n-ai nici 20 lei să plăteşti intrarea la teatru. De unde să ne dai tu bani? (râde cu lacrimi, în timp ce Polonicus pleacă din teatru)
SCENA II
(un trotuar, o lumină palidă de la un felinar stradal, Polonicus singur)
Polonicus: A fi intelectual sau a nu fi intelectual. Aceasta-i întrebarea.
Mai vrednic oare e să rabzi în cuget
sau arma s-o ridici asupra mamii lor de javre nerecunoscătoare?
Sa mor io, decât sa dorm…
mai bine ies să curăţ
droaia de ingraţi.
Să nu mai vină iar la noi cu mâna-ntinsă
şi-apoi cu ochi sticloşi, plini de venin,
să te gonească.
La teatru vin
cu inima deschisă, sunt deştept
sunt om, sunt bun
dar nu pot să aştept
o viaţă să mă recunoasc-un neica nimeni.
Pe mine? Picus Polonicus? Mai marele dintre viceprimari?
Să nu îmi ştie chipul?
Un servitor?
Să nu ştie că-s Picu?
Oare nu vede dincolo de hoitu-mi muritor?
Pictor Junincă
Consecinţe după scena de la teatru
HOTĂRÂT. După ce portarul de la un teatru din Galaţi nu l-a recunoscut şi a refuzat să îl lase să intre la spectacol, Picu Apostol Roman a printat mai multe fotografii de-ale lui şi le-a lipit pe uşile mai multor instituţii din oraş: la teatre (mai mult la derută, că merge rar pe acolo), la cârciumi, la toaleta publică de la Piaţa Mare, în Talcioc etc. Şi, ca să fie sigur, a lipit o poză şi la intrarea în Primărie.
* După întâmplare, Picu a hotărât să nu mai meargă la teatru decât îmbrăcat în trening. "Cred că de asta nu mă recunoaşte lumea, că mă mai îmbrac şi în costum. Gata! De azi doar în trening", s-a confesat Picu unor apropiaţi.
* Panică la "V.A. Urechia"! Angajaţii bibliotecii se tem ca nu cumva Picu să vină şi la ei să facă un scandal monstru. Primarul Ionuţ Pucheanu îi linişteşte pe angajaţii bibliotecii. "Nu înţeleg de ce vă faceţi griji. Picu la bibliotecă? Asta chiar nu o să se întâmple vreodată", a spus Pucheanu.
* Un teatru din Galaţi vrea să pună în scenă şi altceva decât piese de teatru. "Vom monta un Roman", a spus un şef de teatru.
Nihil Sine Comedie
Picu, personaj etern la Pamflet?
Scriam la începutul acestui text că, în principiu, ne-ar plăcea să rotim personajele. Să mai facem mişto şi de alte "mari personalităţi" ale Galaţiului. Însă Picu Apostol Roman este, din câte se pare, un mare admirator al paginii de Pamflet şi nu suportă să treacă o săptămână fără să fie luat în balon. Este motivul pentru care vom încerca să nu îl dezamăgim. Îl vom face personaj ori de câte ori o cere.
Erou de Sacrificiu
O vacă în Autobuz
O vacă stă răscrăcărată în autobuz,
iar eu îndrăznesc să-i pun elegant o întrebare directă:
stimată vacă,
îmi faceţi loc să trec... sau sunteţi o animală defectă?
După ce că incomodează,
mai şi rage la telefon, de-ţi cad toate literele din ziar!
De la capătul celălalt al firului
se aude răgetul grav al viţelului său postrevoluţionar:
ce vrei, fă, femelo nedemnă de mine?
de ce mă admonestezi aşa de mult şi aşa de inuman?
ai uitat că-s fătul tău?
am fost cu viţica lui madam Joiana şi mister Plăvan!
Rog şoferul să oprească, mă scuz...
cobor şi jurui că niciodată nu mă mai sui în autobuz!
Submarin Cosorescu
Vocea cetăţeanului, vocea politicianului
Precizare
Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Imaginile incluse sunt proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
