Moto:
„tot mai frumos, tot mai frumos/ adun iluzii de pe jos,/ încerc să le păstrez cât pot:/ în lipsa lor, îs doar un mort!// tot mai murdar, tot mai murdar/ mi-i timpul tot...şi în zadar/ mă răzvrătesc şi chiar mă rog/ pentr-olecuţă de noroc/ în traista ei şi-a lui şi-a ta.../ măcar aşa, măcar aşa/ să cred şi eu că-s altceva/ decât un gol naiv şi trist/ şi pururi transcendentalist!// tot mai secret, tot mai secret/ mi-i tot cuvântu-n care cred:/ nu mă mai vrea, nu mă mai vrea,/ pleacă-ngrozit din calea mea,/ cică-i sătul de poezii,/ de tot ce ştiu, de tot ce ştii!” – (Iolanda Cremene)
Tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc,
tot mai târziu şi mai la deal:/ cuce şi linişte şi cal!
Şi mai de mult, şi mai de mult/ mă pregătesc de început –
erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost
