Limba română este una foarte complexă, cu acorduri și forme flexionare diverse. De aceea, mulți români nu reușesc să scrie corect. Iată care sunt cele mai frecvente greșeli de ortografie făcute de români.
Copi/Copii/Copiii
Deși este o problemă veche, românii continuă să nu sesizeze diferența dintre cele trei forme. Explicația e simplă: Copi - forma cu un singur "i" nu există. Asta pentru că pluralul omonim al cuvintelor copie și copil au ambele "i" în rădăcină ("copi-" + desinență de plural "i"). Astfel, pluralul nearticulat al celor două cuvinte este identic (copie - copii/ copil - copii). Situația se schimbă însă atunci când articulăm aceste substantive. Cuvântul "copie" este de gen feminin, în timp ce "copil" este de gen masculin. Asta înseamnă că cele două cuvinte vor fi articulate diferit: la femimin, articolul hotărât necesită sufixul "le" (fetele), iar cuvântul "copie" la pluralul articulat va avea forma "copiile". În schimb, la genul masculin, articolul hotărât are nevoie de sufixul "i" (câinii), iar pluralul articulat al cuvântului "copil" va primi cel de-al treilea "i" (copiii). Același principiu se aplică la toate cuvintele care au "i" în radical.
Voiam/Vream/Vroiam
Forma "vroiam" este intens folosită atât în scris, cât și în exprimare pentru a exprima o dorință (Vroiam să îți spun că…), însă această formă nu există și nu este nimic mai mult decât o îmbinare hibrid a două verbe: "a voi" și "a vrea". Corect este să spui "Voiam să mănânc…" sau "Vream să mănânc…" (cu sensul de intenționam).
A fi/a fii
O altă problemă cu numărul de "i" -uri o regăsim în folosirea verbului "a fi". Rezolvarea aici e simplă: "a fi" se scrie cu doi "i" doar în cazul în care verbul e la forma de imperativ pozitiv (fii cuminte! /nu fi rău!) sau la conjunctiv pozitiv (să fii acolo! /să nu fi îmbrăcat în pantaloni scurți). În rest, verbul "a fi" are un singur "i".
În afară de asta, am mai putea dezbate pe tema scrierii cu "â" sau "î". Potrivit DOOM2, "î" se folosește doar în cazul în care este plasat la începutul sau finalul unui cuvânt (înalt; a hotărî), în cuvintele compuse care îl conțin (bineînțeles) sau în substantive proprii care sunt scrise așa oficial. "â" se folosește când sunetul se află în interiorul cuvântului (mâncare). Există o dispută pe această temă, datorată faptului că "â" s-ar fi introdus pentru a arăta poporului român că nu mai există comunism. Dacă folosești "â", ține minte că "sânt" nu e corect, ci "sunt".
