tot pogor încetul cu încetul/ până când mă-nghite alfabetul
până când începe să-mi tot fie/ tot pentru de-a pururi poezie
sunt în urmă ori sunt înainte/ nimenea nu cumpără nu vinde
nu exist-aproape nici departe/ tot nimic în viaţă şi în moarte
bună stare poate stare bună/ cam totuna-i sau tot una sună
spre încoace spre încolo cică/ tot ce-i clopot nu-i la o adică
fâlfâie-n brocarturi un adio/ lipsă întru care-oi tot privi-o
pur şi simplu cu aceeaşi mare/ dragoste pe ultima-ntâmplare
sigur singur sfântă pogorâre/ pe noroi pe zbor sau pe târâre
între „a” şi „z” nu-i o părere/ este punctul meu de re/vedere
a fost brutul şi acuma-i netul/ tot pogor încetul cu încetul
nu-i totuna dacă nu-i tot una/ niciodată-n pururi totdeauna
