Sărbătorile pascale au trecut, dar întrebarea rămâne. Mai ales după ce ne-am ghiftuit bine cu toate mâncărurile tradiţionale. Iar una dintre ele este pasca, nelipsită de pe masa de Paşte. Dar câte poţi avea pe masă? Câte ce? Ei bine, asta aflăm azi.
Am citit o glumă de curând pe subiectul ăsta, motiv pentru care mi-am zis că ar fi mai bine să lămurim problema. Gluma era cam aşa: "Frate, care e pluralul pentru pască? Nu ştiu. Păi, tu ai luat două de la magazine, cum ai cerut? Simplu, m-am dus la casă, am cerut o pască, am aşteptat vreo două secunde, după care am spus "nu, mai bine daţi-mi două"!".
Aşadar, să fie pasce? Păsci? Nu prea sună bine, nu-I aşa. Deşi poate nu vă aşteptaţi, pluralul cuvântului "pască" vine de la sărbătoarea de Paşte, astfel că este "păşti".
Erori de burtieră
"Vitezoman pe străzile Găieștului" (scris pe burtieră, B1 TV, 18.04.2019)
Substantivul propriu care denumește numele orășelului din județul Dâmbovița (circa 15.000 de locuitori) se scrie și se pronunță "Găești", cu "e", nu cu "ie". Așa s-a scris și rostit din secolul al XV-lea, când a fost atestat. În limba română există această "bătălie" între "e" și "ie".
Scriem și pronunțăm "ie" la început de cuvânt, pentru cuvintele vechi latinești care încep cu "e": iepuraș, ierta (dar scriem eu, el, este, eram etc. și pronunțăm "ieu", "iel", "ieste", "ieram" etc.); în mijlocul cuvântului, după o vocală (excepție "i"): cheie, femeie, odaie, trebuie, voie etc. Neologismele se scriu și se pronunță fără "i" la începutul și în interiorul cuvântului: ebonită, maestru, statuetă etc.
În altă ordine de idei, rubrica noastră se apropie de împlinirea a 18 luni de activitate. Aşadar, dacă aveţi sugestii de greşeli pe care trebuie să le corectăm sau explicăm, ori de cuvinte sau expresii a căror origine doriţi să o aflaţi, aşteptăm comentariile dumneavoastră. Cunoaşterea limbii române ne face bine tuturor!
