Consumul şi dependenţele de alcool, droguri precum şi alte dependenţe de comportament, problemele sociale, de sănătate şi comportamentale asociate, precum şi preocuparea faţă de aceste fenomene constituie o permanenţă în istoria omenirii. Adicţiile reprezintă o modalitate simplă, dar eronată, de activare a mecanismelor neuropsihice ale plăcerii şi durerii. Practic satisfac un scop pozitiv, într-un mod negativ, nesănătos.
În lumea de azi, varietatea comportamentelor adictive este mai amplă şi mai problematică decât în oricare alte momente istorice. Pentru a înţelege ce este comportamentul adictiv, cum ar fi cele legate de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, mâncare, de sex etc., este util să ştim că adicţiile sunt „fenomene socio-umane totale” care afectează fiinţa umană sub toate structurile si funcţiile sale. "Adicţia sau dependenţa, aşa cum este mult mai cunoscută în limbajul comun, este o incapacitate psihologică şi fizică de a opri consumul de substanţe chimice, droguri sau activităţi, chiar dacă provoacă daune psihice şi fizice. Aşadar, dependenţele sunt probleme complexe, adesea de natură cronică, care afectează atât funcţionarea creierului, cât şi a corpului. De asemenea, acestea provoacă daune grave la nivel familial şi social pentru persoana dependentă. Cele mai frecvente simptome ale dependenţei sunt pierderea severă a controlului, utilizarea continuă în ciuda consecinţelor grave, preocuparea utilizării, lipsa concentrării şi atenţiei, încercările eşuate de renunţare, toleranţa şi retragerea", explică hipnoterapeutul Eugen Popa.
Tipuri de dependenţe
Specialistul afirmă că există dependenţe la nivel de substanţe şi la nivel de comportament. Astfel, alcoolul, nicotina, drogurile, zahărul şi medicamentele sunt principalele substanţe care provoacă dependenţe. De cealaltă parte, la nivel de comportament, se disting o serie de dependenţe, cum ar fi: dependenţe în context de comportament alimentar (anorexie, bulimie), dependenţa de jocurile de noroc, dependenţele afectiv-sexuale (de sex sau de iubire), dependenţa de muncă („workaholism”), dependenţa de putere şi control asupra celorlalţi, inclusiv prin violenţă şi agresivitate, dependenţele de realitatea virtuală, computer si internet, dependenţa de religie şi misticism, de practici spirituale şi ritualuri, dependeţa de sporturi, exerciţii, asociată cu dopajul etc.
Cum pot fi tratate dependenţele
În opinia hipnoterapeutului Eugen Popa, primul pas către recuperare este recunoaşterea faptului că dependenţa a devenit o problemă în viaţa persoanei, care îi perturbă calitatea vieţii. "Acest prim pas este acceptarea şi recunoaşterea din partea persoanei dependente a faptului că substanţa sau comportamentul adictiv a ajuns să pună stăpânire pe sine, aşadar se predă în faţa adicţiei. Adesea individului îi este foarte greu să recunoască nu doar faţă de ceilalţi, dar mai ales faţă de sine însuşi. Este însă un prim pas esenţial, deoarece în lipsa conştientizării şi a hotărârii ferme a persoanei de a se vindeca, şansele de recuperare sunt nule. Aproape niciun individ care începe un tratament sau o terapie fiind supus insistenţelor familiei, prietenilor apropiaţi sau obligat de un sistem social nu va duce la bun sfârşit procesul sau îşi va relua viciul, “când furtuna trece", explică Eugen Popa.
Metode de tratare
1. Dezintoxicarea. "Probabil, dezintoxicarea este cea mai cunoscută formă de tratament pentru persoanele dependente de substanţe cu riscuri şi efecte puternice. Dezintoxicarea implică curăţarea unei substanţe din corp şi limitarea reacţiilor de retragere. În 80 la sută din cazuri, procesul se face într-o clinică de tratament, care va folosi medicamente pentru a reduce simptomele de sevraj. Dacă o persoană este dependentă de mai multe substanţe, de multe ori va avea nevoie de medicamente diferite pentru a reduce simptomele de sevraj pentru fiecare. Dezintoxicarea va fi însoţită, în cele mai multe cazuri, de alte forme de terapie, pentru a ajuta individul să depăşească psihic dependenţa, să înveţe să trăiască fără comportamentul adictiv şi să se reintegreze în familie şi în societate", consideră hipnoterapeutul Eugen Popa.
2. Terapia cognitiv - comportamentală. "Terapia cognitiv-comportamentală este terapia clasică, conversaţională, care îşi propune să înţeleagă şi apoi modifice comportamentele şi experienţele care au condus la instalarea adicţiei, gândirea negativă, atitudinea si comportamentul ce blochează recuperarea. Este un proces în general de lungă durată, care variază în funcţie de natura adicţiei, dar şi de motivaţia individului de a se vindeca. Riscul pe care îl prezintă orice terapie pe termen lung este reprezentat de posibilele descurajări şi de efortul crescut prin care trece cel dependent pentru a ţine departe substanţa sau comportamentul distructiv", explică specialistul.
3. Terapia de grup. "O metodă de terapie devenită din ce în ce mai populară este terapia de grup, chiar dacă rezultatele sale au fost puse de multe ori la îndoială. În cadrul terapiei de grup se întâlnesc oameni care au experimentat şi au trăit aceleaşi lucruri. Participanţii vorbesc despre acest lucru, se ajută reciproc în viaţa de zi cu zi şi pot petrece timpul liber împreună. Nu există constrângeri - membrii se întâlnesc de bună voie, având aceeaşi motivaţie puternică de a-şi schimba viaţa", declară Eugen Popa.
(articol realizat din surse online)
