Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Moto:
„Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul.
Din fericire, toată lumea bea apă”. (Mark Twain)
Drumul până la FÂNTÂNĂ/ m-a-nvăţat ce-nseamnă SETE
când nu am un strop de APĂ,/ însă nimenea nu crede,
m-a-nvăţat şi cum se poate/ să mă SUI şi să COBOR
şi să văd cum nişte apă/ se întâmplă-ntr-un IZVOR,
cum se-ntâmplă şi începe/ să se nalţe pe-ndelete,
pe-ntuneric, spre LUMINĂ,/ pân-la CIUTURĂ şi SETE !!!
Drumul până la FÂNTÂNĂ/ este Drumul către VIAŢĂ
lungă, scurtă, amărâtă,/ împlinită sau deşartă,
drumul spre-un izvor din care/ beau şi cred că mă învaţă
cum se face-o APĂ VIE/ chiar şi dintr-o APĂ MOARTĂ,
şi cum poate ORIŞICINE/ şi ORIUNDE să priceapă
că nici MOARTEA cea VITEAZĂ/ nu rezistă fără apă !!!