Moto:
„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc -
tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal//
şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început -
erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”
(Iolanda Cremene)
O, caii mei!... o, caii mei!.../ (v)aţi dat istoriei temei,
aţi sfărâmat (din temelii)/ mofturi de duşi, mofturi de vii...
aţi rostuit descălecări/ pân’ v-a(u) dat sângele pe nări,
până când mari şi mici şi goi/ au smuls şi sufletul din voi...
acu, sub flamuri şi sub porţi,/ zac numai oase de cai morţi...
urmaşii voştri sunt puţini,/ loviţi de blestemaţi senini
şi de geambaşi cu cap uşor.../ (vai de sămânţa mamei lor!!!)
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")