Odă Cailor Anonimi (II) (în buiestru)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Moto:

„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc -

tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal//

şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început -

erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”

                                                           (Iolanda Cremene)

 

O, caii mei!... o, caii mei!.../ (v)aţi dat istoriei temei,

aţi sfărâmat (din temelii)/ mofturi de duşi, mofturi de vii...

aţi rostuit descălecări/ pân’ v-a(u) dat sângele pe nări,

până când mari şi mici şi goi/ au smuls şi sufletul din voi...

acu, sub flamuri şi sub porţi,/ zac numai oase de cai morţi...

urmaşii voştri sunt puţini,/ loviţi de blestemaţi senini

şi de geambaşi cu cap uşor.../ (vai de sămânţa mamei lor!!!)

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 7243 ori Ultima modificare Marți, 01 Octombrie 2019 17:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.