S-APROPIE LUMINA DE-NTUNERIC,
mersul de stat şi funia de par -
eonul fuge-nfricoşat de sine,
nimic de tot şi n-am de am habar
nici nu visez că am trecut odată
prin fermecarea sufletului tău -
cerul se face una cu pământul,
susurul tace-n frunză şi-n pârău
cenuşa se aşterne ca uitarea
pe orice loc şi timp şi orice mod -
dar ce purificare-i într-această
dulce-spăimoasă ardere de tot
parcă n-am fost odată dimpreună,
într-un vârtej năucitor şi sfânt -
atât a mai rămas din toată viaţa:
VALSUL PUSTIU AL MORILOR DE VÂNT
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
