Simfonia X (pastel extemporal)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Tu vezi cum păsările-n zbor,/ ca nişte cruci, se pierd în zare,

parcă se duc spre-un veci de veci/ plin cu seminţe şi cuibare?!

Se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncânte

cu viersul bine-cuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte!

Chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai să le vezi înlăcrămate...

ne dau, şi nouă, cât mai mult/ din scurta lor eternitate!

Stoluri de cruci deasupra mea,/ deasupra ta, deasupra noastră

vin şi s-opresc, din când în când,/ parcă ne cheamă la fereastră,

să ascultăm ce li s-a scris/ pe limba lor, de când pământul...

poate-nvăţăm că Naltul nu-i/ cu noi (numai)decât plângându-l,

poate ne-aducem, în sfârşit,/ aminte (cum)că fiecare

din noi e-o cruce care-(ar) vrea/ spre Început, acum, să zboare!

Citit 9654 ori Ultima modificare Marți, 12 Mai 2020 19:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.