* „Nu te mai iubesc de un an” *
Asta înseamnă, am îngăimat cu gura uscată de şoc, chiar de când ne-am căsătorit...? „A, nu. După o săptămână”, am fost asigurată cu fairplay.
De parcă după o săptămână de la nuntă – ceea ce coincidea şi cu începerea lunii de miere – este absolut firesc să ţi se facă gura pungă când îl vezi pe celălalt cum mestecă ouă lângă tine.
M-am tăvălit, am plâns, am promis că mănânc de pe jos, poate-poate mă împiedic de antidot, îl ia şi pufff, îşi aminteşte că poezia poartă numele meu.
Nimic. Vorbeam la pereţii, iar iubirea vieţii mele se plictisea de moarte.
„Din interes”
La sfârşit de tot, după cel de-al doilea război mondial al sexelor totalmente nepotrivite a luat sfârşit, a venit rândul lui.
„Am vrut să fim împreună din interes, ca să îmi faci un copil, nu neapărat pentru că te iubesc. Cred că de-asta nu a mers”.
Ok, era sub prima, deja rezistam la şocuri ca un vas de sticlă incasabilă, cu urme vagi şi vechi de cartofi înfipte adânc în el.
Am preferat să o iau ca pe un compliment, măcar atrăgeam prin nişte gene valabile – hm, Basarabia asta, mereu este subestimată.
„Ai putea să nu mai înghiţi aşa zgomotos”
Tăcerea umpluse şi spaţiul dinaintea replicii, şi după ea. Bărbatul perfect subliniase problema stringentă murmurând avertismentul de mai sus printre dinţi, în răstimpul anului în-care-deja-nu-mai-iubea,-dar-nu-îmi-spusese-pentru-că, la o banală masă de prânz.
Recunosc că nu m-am speriat mai tare nici la filmele horror.
În mai puţin de o fracţiune de secundă, cât ai decide între adevăr şi minciună, am înţeles deplin dramele domestice, în care fotografiile cuplurilor în pragul nebuniei însângerează paginile ziarele - el cu o furculiţă înfiptă în jugulară, ea cu o privire goală şi un munte de argumente în conştiinţa liniştită.
„Eşti un măr frumos pe dinafară…”
„…şi viermănos pe dinăuntru?”, am terminat eu râzând în hohote replica băiatului (mmm, de 20 de ani?!) care iubea, în ordine, „Dirty Dancing”, să se masturbeze la „Abracadabra” şi, din când în când, pe mine.
În lumina dezvăluirilor despre rivala mea, Abramburica, decisesem să calc strâmb, şi să-mi re-înnoiesc adrisantul jurămintelor cu „Numai pe tine te iubesc”.
Drept urmare, omul suferea intens şi îşi pregătise atent replica de final, neglijând însă faptul emoţiile - abracadabrante - îl vor îneca de lacrimi.
Propoziţia a fost însă de geniu - bate şi acum gumele Orbit servite la despărţire.
„Am să mă mărit virgină”
Anunţul venea după ce, la fel de demn, cu o expresie de ascet proaspăt ieşit de la reanimare, profeţeam că o să am niţică treabă - pentru tot restul vieţii – în Africa, unde urma că creştinez babuini, antilope şi vegetarieni.
Niciunul dintre membrii familiei mele nu s-a deranjat să se agite – aveam un frate mai mare, iar el promisese că la maturitate o să-şi întreţină părinţii -, ştiam toţi că numai gura e de noi.
Am fost invitată ca, până iau trenul de Africa, să respect ora de venire seara acasă, că până şi cu babuinii nu poţi să te întâlneşti dacă eşti prost educat.
