Există pe Terra mai multe așa numite "zone albastre", locuri unde oamenii trăiesc o viaţă mai îndelungată şi de mai bună calitate. Oamenii de ştiinţă încă încearcă să afle ce anume le permite locuitorilor din Ikaria - Grecia, Okinawa - Japonia, Sardinia - Italia, Nicoya -Costa Rica şi Loma Linda - California (SUA) să ajungă la vârste de peste 90 şi chiar peste 100 de ani, păstrându-şi bucuria de a trăi şi vigoarea. Despre Ikaria şi Okinawa am scris deja, astăzi ne oprim asupra „zonei albastre” din Sardinia, Italia.
„Să trăieşti 100 de ani” se traduce în realitate în regiunea Barbagia din Sardinia
Insula Sardinia din Marea Mediterană a dat numele cuvintelor „sardine” şi „sardonic”, primul referitor la binecunoscuţii peşti consumaţi de localnici, al doilea, atribuit caracterului oamenilor de aici. De asemenea, Sardinia este locul de unde provine termenul Akea, un acronim derivat din expresia sardiniană „akent” annos” care înseamnă "fie să trăieşti 100 de ani". Spre deosebire de multe alte zone ale Terrei, aici urarea se transformă frecvent în realitate, deoarece mulţi locuitori ating vârsta de 100 de ani.
Epicentrul longevităţii din Sardinia este situat în jurul regiunii muntoase Barbagia şi al provinciei Nuoro, în partea central-estică a insulei, unde sardinienii au fugit din calea barbarilor, în epoca romană, izolându-se de influenţele externe şi creând o comunitate de oameni foarte rezistenţi şi mândri, aflaţi printre cei mai sănătoşi şi mai longevivi din lume, potrivit bluezones.com.
Loiali familiei, de o francheţe frustă şi longevivi, inclusiv bărbaţii
Sardinienii au ales un stil de viaţă care să-i protejeze de invadatorii permanenţi veniţi dinspre mare şi care doreau să stăpânească această insulă sălbatică şi frumoasă. În consecinţă, au menţinut legături strânse de familie, onorându-şi obiceiurile transmise din generaţie în generaţie, cum ar fi respectarea vârstnicilor lor şi grija faţă de fiecare membru al familiei, factori-cheie ai promovării longevităţii. Sardinienii sunt recunoscuţi pentru sinceritatea lor necruţătoare atunci când sunt nemulţumiţi, fapt care se presupune că ar fi evoluat ca o modalitate de a împiedica existenţa unor altercaţii sângeroase între familii, inevitabile în alte zone izolate ale Italiei (vezi Sicilia), şi care a determinat apariţia termenului "sardonic". Faptul că spun verde în faţă ceea ce gândesc le permite să scape de stres şi îi ajută să-şi menţină tensiunea arterială scăzută.
Studiul Akea, finanţat de Institutul Naţional de Geriatrie, din cadrul Departamentului de Sănătate al SUA, şi publicat în 2004, a constatat că există 19 centenari la 100.000 de persoane în Nuoro, cea mai montană şi mai îndepărtată parte a regiunii. Media este mai mică decât cea a unei alt celebre „zone albastre”- Okinawa unde sunt 34 de centenari la 100.000 de persoane, dar este mai mare decât media găsită în SUA: 10 centenari la 100.000 de persoane. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că centenarii de sex feminin depăşesc centenarii de sex masculin cu 2,7 la 1 în Sardinia, ceea ce este considerabil mai mic decât raportul 5-6 la 1 găsit în alte ţări dezvoltate şi în Italia continentală.
O dietă majoritar vegetală, vin în cantităţi moderate şi multe lactate
La fel ca în cazul grecilor din Ikaria şi al japonezilor din Okinawa, sardinienii au o dietă echilibrată, formată exclusiv din ceea ce produc ei înşişi, fără conservanţi. Oamenii trăiesc din ceea ce le oferă pământul şi, deşi terenu accidentat nu permite culturi mari, fiecare familie cultivă ce poate, făcându-se apoi schimburi de produse. Majoritatea localnicilor se ocupă cu păstoritul, ceea ce nu doare le oferă lactate şi brânzeturi de foarte bună calitate, fiindcă oile şi caprele se hrănesc exclusiv cu iarbă, dar şi ocazia de a face foarte multă mişcare, păstrându-se în formă timp îndelungat. Nu se miră nimeni dacă o persoană trecută de 90 de ani bate nucii sau duce animalele la păscut. Dr. Ruxandra Pleșea, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, a declarat pentru digi24, că în Sardinia "aproape 20-23 la sută din hrana localnicilor este bazată pe lactate, există acea brânză pecorino, care conține și ea acizi grași esențiali de tip omega 3 cu rol antiinflamator".
Se consumă, în cantităţi moderate, vinul produs local din struguri deosebit de bogaţi în antioxidanţi, care le conferă un pigment roşu suplimentar. Vinul rezultat, numit Cannonau sau „vin negru”, din cauza culorii sale închise, se bea seara - aproximativ un sfert de sticlă la o masă.
Surse foto: bluezones.com, nationalgeographic.com, mysardinianlife.com
