Există pe Terra mai multe așa numite "zone albastre", locuri unde oamenii trăiesc o viaţă mai îndelungată şi de mai bună calitate. Longevitatea este numitorul comun al locuitorilor din Ikaria - Grecia, Okinawa - Japonia, Sardinia - Italia, Nicoya -Costa Rica şi Loma Linda - California (SUA). Oamenii de ştiinţă încă încearcă să afle ce anume le permite locuitorilor de aici să ajungă la vârste de peste 90 şi chiar peste 100 de ani, păstrându-şi bucuria de a trăi şi vigoarea.
În aceste "zone albastre", speranţa de viaţă a locuitorilor depăşeşte în mod obişnuit media la nivel mondial. În Ikaria, de exemplu, potrivit greekreporter.com, oamenii trăiesc cu circa 10 ani mai mult decât restul locuitorilor din Europa şi SUA, iar una din trei persoane ajunge la peste 90 de ani. Într-un studiu american care a analizat modul de viaţă al vârstnicilor din Ikaria a fost scos la iveală faptul că locuitorii de aici nu doar trăiesc mult, dar şi bine. Majoritatea celor mai vârstnici dintre ikarieni au declarat că fac un tip de activitate fizică în fiecare zi, mănâncă sănătos, nu fumează, se odihnesc la prânz şi, foarte important, socializează frecvent, neavând niciun fel de semne de depresie.
Potrivit specialiştilor, stilul de viaţă tradiţional din insulă favorizează un ritm mai lent al vieţii, dar locuitorii sunt implicaţi în activităţi zilnice care le oferă scop şi posibilitatea de a socializa. În plus, Ikaria are şi opt izvoare termale, bogate în radiu, adevărate surse de sănătate, unele captate şi transformate în băi, altele care se varsă în mare şi unde se poate face baie fără plată, potrivit natgeo.ro. În urmă cu 3.000 de ani, insula era deja o destinație de spa şi terapie, chiar datorită acestor izvoare, pe care siscipolii lui Asclepion le recomandau drept tratament pelerinilor. Herodot (484-425 Î.Hr.) le-a observat proprietăţile curative, chiar înaintea lui Hipocrate (460–370 BC).
Ikaria este şi locul unde, potrivit legendei, a trăit o femeie care a trăit 117 ani şi căreia, la 100 de ani, i-au crescut şapte dinţi noi şi păr negru. Fani Gerali avusese o viaţă extrem de grea, după standardele actuale: născută în Asia Mică, unde s-a căsătorit şi a a avut copii, a rămas văduvă şi a fost nevoită să fugă, în 1914, când Imperiul Otoman a expulzat cu brutalitate toţi grecii din regiune. S-a stabilit în satul Christos din Ikaria, unde a trăit până la sfâşitul vieţii. Povestea ei a fost documentată de ziarele greceşti în 1954. Potrivit strănepotului ei, nu se purta ca un om în vârstă, a rămas comunicativă şi a continuat să lucreze în grădină până în ultima zi, murind nu din cauza vârstei înaintate, ci fiindcă a fost înţepată de albine.
Şi astăzi, viaţa în satul Christos se desfăşoară după alte reguli, locuitorii dorm în mare parte în timpul zilei şi sunt mai activi după lăsarea serii, nu există stres, termene limită, iar singurele locuri deschise înainte de ora 10,00 dimineaţa sunt şcoala şi oficiul poştal. În rest, oamenii preferă să muncească în a doua parte a zilei, cu excepţia brutarului, care prepară pâinea, o lasă pe rafturi în magazin, ca oamenii să se servească şi să pună banii în sertar, el plecând la pescuit în satul vecin Evdillos.
Ce să faci ca turist în Ikaria
Insula Ikaria nu e pentru orice tip de turist. Aici nu vei găsi lux, ci viață reală şi frumusețea naturală a unui loc sălbatic, pe care trebuie să îl descoperi în timp. Pentru asta este nevoie să ai ori un localnic drept ghhid, ori ceva mai mult timp la dispoziţie, pentru a-l explora pe cont propriu.
Legendă. Poţi face o vizită la stânca lui Ikarus, unde s-ar fi prăbușit eroul mitologic. E un câmp de marmură de un alb orbitor, care sclipeşte în soare şi se întinde cât vezi cu ochii, fiind puțin înclinat spre mare. În spate, pe dealuri, se întind minunate livezi de măslini. Pe alocuri, marea a săpat în marmură, creând piscine mai mici sau mai mari unde apa se încălzește și poți face baie precum în cadă. La Castelul Koskina, poţi ajunge cu maşina, dacă te ţin reflexele să urci pe drumuri șerpuind în ac de păr printre vii și stânci, timp de 10 minute, sau pe jos, în circa o oră. De sus poţi admira o vedere panoramică a insulei.
Plaje. Plajele sunt multe şi pentru toate gusturile: Seychelles din Magganitis este mai degrabă pentru turişti, dar, dacă vrei linişte şi sălbăticie, Neagia este o alegere bună. Mai sunt Sf. Georgos din Drakono, Syrtiko, plaja cu pietre de sub Mănăstirea Lefkada, unde se varsă şi două izvoare termale. Plaja Agios Georghios se află lângă Sanctuarul Drakano, cu turnul său rotund, dar aici trebuiie să-ţi iei mâncare şi băutură pentru întreaga zi. Plaja Iero și peștera lui Dionisos, un portal mare în stâncă, sunt bune pentru pescuit. Mai este şi plaja locală din Megganitis, la care se ajunge uşor.
Daruri. Pentru cei rămaşi acasă, puteţi lua ceva bun şi dulce, fie natural, precum mierea de cimbrişor sălbatic, fie făcut în Atelierul cu Dulciuri Tradiționale al Cooperativei Femeilor din Raches sau la Teskos.
