Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Mulţime de Singurătate (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) am spus de maria, odată,/ că-i cea mai frumoasă din toate

femeile care mi-au dat o/ mulţime de singurătate (!)

(!) acum, când maria-i departe,/ eu cred că-i la fel de frumoasă

şi-i singură-ntruna şi tace/ în suflet, în lume şi-n casă (!)

şi cred că şi-aduce aminte/ şi scrie istoria noastră

de când o iubeam de aproape/ şi luna intra pe fereastră

s-audă, să vadă ce-nseamnă/ foşnirea cuvintelor până

se-ntâmplă cea mai strălucită/ metaforă-n limba română (!)

(!) şi cred că visează o nuntă/ pe cai mari, hrăniţi cu jeratec

de-un mire frumos cum nu este/ decât trandafirul sălbatec

din dealul acela cu "doamne,/ ajută!"... cu "doamne, fereşte!",

cu schit şi cu maici şi cu păsări/ cântând negreşit, româneşte (!) 

(!) şi eu şi maria n-această/ mulţime de singurătate

dăm samă şi ştim că iubirea/ e cea mai frumoasă din toate (!)

Citit 6622 ori Ultima modificare Luni, 15 Noiembrie 2021 22:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.