Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ODĂ BUCURIEI (pastel de mahala)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) hai, blânda mea singurătate,/ hai, lunga mea deşertăciune,
du-mă acolo, cât mai este/ la miazănoapte miazăzi,
să rostuiesc eternitatea/ şi să bat clopotul, să sune
de îndurare pentru clipa/ în care totul va pieri (!)

(!) hai, reverie-ntârziată,/ fereşte-mă de spăimântare,
ia-mă de-aici, du-mă departe,/ numai tu ştii unde şi cum,
numai tu ştii ce-nseamnă clipa/ aceea, cea fără de care
sunt un biet plus pe-o cărăruie,/ pe orice cale ş-orice drum (!)

(!) hai, demiurgică uitare,/ ai milă de-un pierdut prin vremuri,
prin prea adâncurile TAINEI/ pe care nu ştiu s-o dezleg,
în lipsa ta mă simt o pânză/ pe care spânzuri şi (cu)tremuri
un biet paing pândar al foamei,/ plin cu iluzii şi zevzec (!)

(!) hai, blânda mea deşertăciune,/ hai, lunga mea singurătate,
aştept pe marginea clipirii/ în care totul a pierit,
mă cer zăpezile moldave/ şi mahalalele uitate,
unde și  LUNA și ȚĂRANUL respectă BĂȚUL de CHIBRIT (!)

Citit 2425 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.