Istoricul Șerban Rădulescu-Zoner s-a născut pe 29 mai 1929, pe București. A fost licențiat al Facultății de Istorie din București, după mai multe perioade de întrerupere a studiilor, în urma arestărilor politice - apartenență la Organizația Tineretului Național Liberal. În perioada 1945-1947, a fost membru al Tineretului Liberal, participând la manifestațiile din februarie și noiembrie 1945 și la campania electorală din 1946.
Pe 18 februarie 1959, a fost arestat, anchetat la sediul Securității din Ploiești timp de 11 luni și condamnat inițial de Tribunalul Militar București la cinci ani de temniță grea, "pentru uneltire contra ordinei sociale", pedeapsă majorată în urma recursului Procuraturii Militare la şase ani. Trecut prin penitenciarele Ploiești, Galați, Jilava și prin mai multe lagăre de muncă, Șerban Rădulescu-Zoner a fost grațiat prin Decretul 393/26 iunie 1962.
A fost cercetător la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" din București, transferat la Muzeul de Istorie al Municipiului București în 1975, unde a lucrat până în 1990. Este autor al volumelor "România și Tripla Alianță la începutul secolului al XX-lea", pentru care a primit Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române, "Dunărea, Marea Neagră și Puterile Centrale 1878-1898", "A fost un destin. Amintiri, dezvăluiri", "Scrieri politice 1990-2006" - culegere de articole și interviuri, precum și coautor la alte volume din domeniu, autor de studii și articole publicate în reviste de istorie și muzeologie, în țară și în străinătate.
A fost deputat în legislaturile 1992-1996 și 1996-2000.
A decedat la București, pe 14 martie 2012.
