Scriitorul Felix Aderca s-a născut pe 13 martie 1891, în satul Puiești, județul Vaslui. Și-a început studiile secundare la Craiova, pe care însă nu le-a terminat. După Primul Război Mondial, s-a stabilit definitiv la București. În perioada 1920-1940, a fost funcționar la Ministerul Muncii. În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, a predat Estetica la Colegiul pentru studenții evrei, iar în 1944-1948 a fost director al Direcției Învățământului Artistic din Ministerul Artelor.
S-a format ca scriitor la Cenaclul și revista "Sburătorul". A lucrat ca gazetar aproape neîntrerupt, a fost redactor la mai multe publicații, printre care ”Bilete de papagal”, unde a fost și secretar de redacție. A colaborat la ”Flacăra”, ”Ideea europeană”, ”Vremea”, ”Contemporanul”, ”Viața românească”, ”Universul literar” ș.a.
A scris în mai toate genurile și speciile literare, fiind apreciat de criticii importanți ai vremii. A debutat în ”Noua revistă română”, patronată de N. Rădulescu Motru, cel care îi va prefața și primul volum, eseul polemic ”Naționalism? Libertatea de a ucide”, apărut în 1910, semnat cu pseudonimul Oliver Willy.
Romanele ”Țapul” din 1920 (reeditat în 1945, cu titlul ”Zeul iubirii”), ”Domnișoara din strada Neptun”, ”Omul descompus”, ”Femeia cu carnea albă”, ”Din carnetul intim al d-lui Aurel”, ”Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor”, ”1916”, ”Revolte” au fost continuate cu ”Al doilea amant al doamnei Chatterley” (1933), ”Orașele înecate” (1936) - una dintre primele încercări românești în domeniul literaturii științifico-fantastice. După perioada interbelică, a publicat, printre altele, ”În valea marelui fluviu”, ”Patru ciudate întâmplări”, ”Amiralul oceanului, Cristofor Columb”.
Genul memorialistic este prezentat în ”Sânge închegat” - note de război; cel biografic în ”Magellan”, cel eseistic în ”Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic”. În volumul ”Mărturia unei generații” a publicat o suită de interviuri luate celor mai importante personalități ale vremii.
Ca poet, a publicat volumele ”Motive și simfonii”, ”Stihuri venerice”, ”Fragmente și romanțe”, ”Reverii sculptate”, ”Prin lentile negre”, ”Murmurul cuvintelor” (1971).
Ca dramaturg, este de reținut volumul ”Teatru” (1974).
A tradus din Romain Rolland, Karel Čapek, Henri Barbusse, Axel Munthe, John Steinbeck ș.a.
Izolat în ultimii ani ai vieții, paralizat în urma unui accident de circulație, Felix Aderca a decedat pe 12 noiembrie 1962, lăsând, în manuscris, multe lucrări neterminate.
