Pictor, grafician și sculptor, Victor Vasarely s-a născut (Vásárhelyi Győző) pe 9 aprilie 1906, la Pecs, în Ungaria. S-a mutat la Budapesta în 1925, unde a studiat medicina timp de doi ani, apoi pictura, în cadrul unei academii private.
Cariera sa de grafician i-a adus suficiente venituri pentru ca a-și urma propriile proiecte creative în privat, într-o relativă izolare de lumea artei pariziene. A experimentat efectele perspectivei, umbrei și luminii în lucrări tridimensionale și a studiat principiile științifice ale culorii și opticii, precum și astrofizica, relativitatea și mecanica cuantică. A perceput arta, la fel cu știința, ca pe un proces de experimentare rațional, continuu.
În 1944, Galeria "Denise Rene" din Paris a expus desenele alb-negru ale lui Vasarely de la sfârșitul anilor 1930. Aceasta a fost prima prezentare publică a operei sale. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Vasarely s-a întors la Paris și și-a deschis un atelier, marcând începutul unei schimbări profunde în stilul său artistic.
În perioada 1947-1951, a ajuns să realizeze forme geometrice bidimensionale ce ar putea genera percepții senzoriale ale spațiului și chiar să creeze iluzia optică a mișcării. La începutul anilor 1950, a abandonat stilul grafic-figurativ, în favoarea picturilor pur abstracte, iar de-a lungul deceniului următor s-a concentrat pe exprimarea mișcării în forme statice.
A proiectat și o serie de picturi murale, arhitecturale, în special pentru Universitatea din Caracas, Venezuela, în 1954. Aceste proiecte au exprimat convingerea că arta și arhitectura sunt dependente reciproc.
Până la începutul anilor 1960, și-a dezvoltat așa-numita "Alphabet Plastique", o serie potențial nesfârșită de unități compoziționale interschimbabile, care au devenit elemente de bază ale artei sale ulterioare.
În 1970, a deschis Fundația Vasarely, în Gordes, Franța, împreună cu un mare muzeu dedicat operei sale. În anii următori, rețeaua sa de muzee și fundații a crescut, odată cu deschiderea unui muzeu Vasarely în casa sa din copilărie, din Pecs, și a fundațiilor Vasarely americane, germane și norvegiene, lansate în anii 1980.
Lucrările sale s-au bucurat de recunoaștere internațională, artistul obținând premii și distincții: Premiul "Guggenheim" în 1964, Cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei în 1970, Premiul din partea criticilor la Bruxelles etc.
Considerat "părintele artei cinetice", artistul (devenit cetățean francez în 1959) a încetat din viață la Paris, la 90 de ani, pe 15 martie 1997.
