Generalul şi istoricul Radu R. Rosetti s-a născut în localitatea Căiuți, județul Bacău, pe 20 martie 1877. În 1899, a absolvit cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie și Geniu din București, iar în 1906, pe cele ale Școlii Superioare de Război din București. A predat tactica infanteriei la Școala de Aplicație a Ofițerilor de Artilerie și Geniu (1909-1910), cursul de tactică generală la Școala Pregătitoare de Infanterie (1909-1910) și la Școala Specială de Infanterie (1911-1912). În 1913, a fost numit comandant al Școlii de Subofițeri de Infanterie.
A participat la Războiul de Întregire Națională (1916-1918), mai întâi ca ofițer de stat major, apoi în calitate de comandant al Regimentului 47 Infanterie, luând parte la marile bătălii din vara anului 1917. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, pentru modul cum şi-a condus regimentul în lupta de la Răzoare, din timpul bătăliei de Mărășești.
După război, a îndeplinit mai multe funcții militare și civile: atașat militar pe lângă Legația Română din Londra (1919-1920), director al Muzeului Militar Național (1924-1931), director general al Bibliotecii Academiei Române (1931-1940), ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor (1941).
Radu R. Rosetti a fost unul dintre cei mai de seamă istorici militari români, publicând printre altele: ”Încercări critice asupra războiului din 1653 dintre Matei Basarab și Vasile Lupu”, ”Evoluția mijloacelor și a chipului de făptuire a războiului de la moartea lui Ștefan cel Mare până la a lui Matei Basarab”, ”Istoria artei militare a românilor până la mijlocul secolului XVII”, ”Partea luată de armata română în Războiul din 1877-1878”, ”Participarea populației civile la Războiul din 1877-1878”, ”Făuritori de seamă ai neatârnării României”. A lăsat și câteva monografii: ”Gh. I. Donici”, ”Un uitat. Generalul I. Em. Florescu”, ”Familia Basarabiei”.
A fost ales, pe 24 mai 1934, membru titular al Academiei Române, repus în drepturi ca membru titular pe 3 iulie 1990.
Meritele i-au fost recunoscute și în străinătate, fiind decorat cu ”Coroana Italiei” și Ordinul britanic ”Distinguished Service”, precum și cu Legiunea de Onoare și Crucea de Război, conferite de guvernul francez.
A decedat pe 2 iunie 1949, în închisoarea Văcărești.
