Economistul austriac Friedrich August von Hayek s-a născut pe 8 mai 1899, la Viena. A urmat studii de drept la Universitatea din capitala Austriei, pe care le-a întrerupt, plecând pe front. La sfârșitul războiului, a revenit la Viena. Ulterior, a obținut doctorate în economie și drept.
În 1927, a fondat, împreună cu economistul Ludwig von Mises, Austrian Institute for Trade Cycle Research, Hayek fiind numit director. În perioada 1931-1950, Friedrich August von Hayek a deținut o catedră la Școala de Economie și Științe Politice din Londra. În acest timp, a publicat, printre altele, în 1944, lucrarea "Drumul către servitute" - considerată cea mai importantă lucrare a sa.
În anii 1950-1962, a fost profesor de științe sociale și morale la Universitatea din Chicago. Este perioada în care a publicat "Contrarevoluția în știință", "Constituția libertății" și "Ordinea senzorială".
Între 1962 şi 1968, a fost profesor de economie politică la Universitatea din Freiburg, apoi profesor de economie la Universitatea din Salzburg, până în 1974, când a revenit la Freiburg, unde a rămas până la deces. Dintre operele publicate în această perioadă, reținem: "Studii în filosofie, politică și economie", trilogia "Lege, legislație și libertate", "Denaționalizarea banilor", "Noi studii în filosofie, politică, economie și istoria ideilor", "Conceptul fatal".
Friedrich August von Hayek este un reprezentant de seamă al școlii austriece și al ultraliberalismului. S-a remarcat prin apărarea pieței libere și respingerea economiei centralizate. De numele lui este legat termenul de catalaxie, o redefinire a conceptului de ordine spontană a pieței. Prin lucrările sale - a publicat peste 130 de articole și 25 de cărți - Friedrich August von Hayek a consacrat liberalismul clasic în veacul al XX-lea.
În 1974, a primit Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu economistul și sociologul suedez Gunnar Myrdal, pentru activitatea de pionierat dusă în definirea teoriei banilor și fluctuațiilor economice.
A decedat pe 23 martie 1992, la Freiburg.
