Omul de ştiinţă şi politicianul francez Marie Jean Antoine Nicolas Caritat, marchiz de Condorcet (cunoscut ca Nicolas de Condorcet), s-a născut pe 17 septembrie 1743, la Ribemont, în regiunea Picardia. După decesul tatălui său, a fost încredințat, pentru a fi educat, Colegiului iezuit din Reims, apoi Colegiului de Navara din Paris.
În perioada 1765-1774, s-a concentrat îndeosebi pe domeniul științelor. Prima sa lucrare de matematică, "Essai sur le calcul integral", a fost primită favorabil. Lucrările ulterioare au fost aclamate și considerate revoluționare în mai multe domenii. A devenit celebru prin modul în care a aplicat în astronomie rezultatele analizei matematice.
În 1774, a fost numit inspector general al Monedei. De atunci, și-a mutat interesul spre filosofie și politică. A susținut ideile novatoare din Statele Unite, propunând şi în Franța reforme politice, administrative și economice. În 1777, a fost numit secretar al Academiei de Științe, iar în 1782, secretar al Academiei Franceze.
În 1786, a scris "La vie de M. Turgot". În operele sale a fost interesat de reprezentativitatea sistemelor de vot și a propus un sistem propriu. În 1789, a publicat "Viața lui Voltaire" și peste 20 de articole de analiză matematică, în Suplimentul Enciclopediei lui Diderot și D’Alembert. A fost filosof, pedagog, matematician, politolog, economist și om politic.
În 1789, când a izbucnit Revoluția în Franța, Condorcet a avut un rol major. După căderea Bastiliei (14 iulie 1789), a fost ales în Consiliul municipal al Parisului, iar în 1791 a fost ales reprezentant al Parisului în Adunarea Legislativă, după ce a cerut stabilirea Republicii. A propus o nouă structură a sistemului educativ, introducând noțiunea fundamentală de laicitate a învățământului. A propus și o nouă schiță de constituție pentru Franța. Totodată, s-a pronunțat pentru dreptul la vot al femeilor, într-un articol publicat în 1790, "De l’admission des femmes au droit de cite". A militat şi pentru drepturile evreilor și negrilor.
În 1793, iacobinul Marie-Jean de Sechelles a propus o nouă constituție, foarte diferită de cea a lui Condorcet, criticată de el, ceea ce i-a adus condamnarea pentru trădare. În urma mandatului de arestare emis pe numele său, pe 3 octombrie 1793, a fost forțat să se ascundă, găsind refugiu timp de cinci luni în locuința doamnei Vernet, la Paris, unde a scris o lucrare foarte apreciată de posteritate, "Esquisse d’un historique des progres de l’esprit humain", care a fost publicată postum, în 1795.
Pe 25 martie 1794 a fost prins și încarcerat, iar pe 29 martie 1794 a fost găsit mort în celula sa.
