Politicianul britanic Oliver Cromwell s-a născut pe 25 aprilie 1599, în localitatea Huntingdon. Personalitate marcantă a Revoluției engleze, Cromwell a fost deputat în "Parlamentul cel lung", devenind conducător al opoziției față de rege.
În cursul Războiului Civil (1641-1649), în care s-au înfruntat tabăra regalității și cea parlamentară, lui Cromwell i-a revenit rolul principal în organizarea armatei acesteia din urmă. Reprezentant al noii nobilimi, având calități politice și militare deosebite, a devenit principalul exponent al independenților.
În 1645, tabăra parlamentară a obținut, la Naseby, o victorie decisivă asupra regalității. Treptat, însă, revoluția s-a radicalizat. Curtea de Justiție instituită de Cromwell l-a condamnat la moarte pe regele Carol I Stuart, acesta fiind executat pe 30 ianuarie 1649.
Pe 19 mai, același an, Anglia a fost proclamată republică, Cromwell a dizolvat "Parlamentul cel lung" în 1653 și a instituit o guvernare autoritară, având ca principal sprijin armata. În 1654, a instituit un nou regim, "protectoratul", titlul pe care l-a deținut el însuși fiind "Lord Protector" al Angliei, Scoției și Irlandei. Împreună cu un consiliu, "Lordul Protector" deținea puterea executivă. A intrat tot mai des în conflict cu noul Parlament, pe care l-a și dizolvat. Regimul a devenit o dictatură militară, prerogativele lui Cromwell depășindu-le pe cele ale unor monarhii de pe continent. Ca urmare, s-a produs o îngustare a bazei sociale care îl susținea, respectiv, țăranii şi mica burghezie.
Pe 3 septembrie 1658, Oliver Cromwell a murit, iar titlul de "Lord Protector" a fost luat de fiul său, Richard, care era însă lipsit de calitățile tatălui său. Doi ani mai târziu, în 1660, s-a produs Restaurația Stuarzilor.
