Ovidiu Gologan, operator de film, s-a născut pe 14 mai 1912, la Constanța. Din 1936, a lucrat ca operator la Oficiul Național al Cinematografiei. S-a remarcat și ca reporter de front. În 1946, a filmat executarea mareșalului Ion Antonescu, la închisoarea Jilava. În perioada 1941-1949, a realizat filme documentare. Debutul său în filmul de ficțiune a avut loc în 1946, cu "Floarea reginei", alături de Wilfried Ott, un alt mare operator român. Din filmografia sa amintim: "Nepoții gornistului", "După concurs", "La moara cu noroc", "Lumină de iulie", "Pădurea spânzuraților", "Aventurile lui Tom Sawyer", "Facerea lumii", "Ciprian Porumbescu". Pentru activitatea sa remarcabilă, Ovidiu Gologan a fost distins cu Premiul UNIATEC Milano 1964, Premiul Mamaia 1965 (pentru "Pădurea spânzuraților"). S-a stins din viață pe 26 aprilie 1982, la Bucureşti.
În 1998, în cadrul seriei "Centenarul cinematografului românesc", a apărut monografia "Ovidiu Gologan", semnată de Corneliu Medvedov.
