Sociolog, eseist, psiholog, memorialist şi filosof, Mihai Ralea s-a născut pe 1 mai 1896, la Huși. A urmat cursurile Liceului Internat din Iași, pe care l-a absolvit în 1914, apoi și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din Iaşi, în 1918. Și-a continuat pregătirea la Ecole Normale Superieure din Paris, în anii 1919-1923, unde a obținut doctoratul în Drept și doctoratul în Filosofie.
La revenirea în țară, a fost numit asistent la Catedra de Filosofie a Universităţii din Iași, apoi conferențiar la Catedra de Pedagogie socială, profesor de psihologie și estetică. Din 1938, a fost profesor la Universitatea din București, iar mai târziu șef al Catedrei de Psihologie.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost "internat" o perioadă, din cauza concepțiilor sale de stânga și atitudinii antihitleriste, în lagărul de la Târgu Jiu. A apărut în dosarele Siguranței ca fiind un "socialist-comunist" ce a sponsorizat agenți ai Uniunii Sovietice.
A debutat în anul 1916, în coloanele revistei "Convorbiri literare", cu studiul "Importanța sociologică a lui G. Tarde". În continuare, a colaborat la periodicele: "Viața românească", "Însemnări literare", "Adevărul literar și artistic", "Cuvântul liber", "Dimineața", "Fapta", "Contemporanul", "Secolul 20" ș.a. Din 1933, a fost director al revistei "Viața românească".
A publicat lucrări de mare însemnătate în domeniul psihologiei, precum "Problema inconștientului", "Istoria psihologiei", "Introducere în psihologia socială" ș.a. Cea mai importantă lucrare a sa este considerată "Explicarea omului" - publicată în 1946 (cu versiunea franceză în 1949). A întocmit, de asemenea, lucrări de referință în domeniul sociologiei: "Introducere în sociologie", "Sociologia succesului". A impus în critica literară causeria și eseul literar, în care a reprezentat direcția sociologică psihologică și chiar antropologică, în volumele "Fenomenul românesc", "Interpretări", "Comentarii și sugestii", "Perspective", "Atitudini", "Valori".
Călător împătimit, Mihai Ralea a lăsat interesante note de călătorie, ce au făcut obiectul lucrărilor "Memorial", "Note de drum din Spania", "Nord-sud", "În extremul Orient", "Note de drum din Antile, California, Canada".
Pe 1 noiembrie 1948, a fost ales membru titular al Academiei Române, for în care a fost președinte al secției de Ştiințe Economice Filosofice și Juridice.
A încetat din viaţă pe 17 august 1964, la Berlin.
