Ion Gh. Popescu-Zeletin s-a născut pentru 1 februarie 1907, în localitatea Buda, județul Bacău. A absolvit liceul din Bârlad, urmând apoi cursurile Facultății de Drept din Iași (1925-1929) și pe cele ale Facultății de Silvicultură din București (1926-1931). Și-a susținut teza de doctorat în anul 1936. A îmbrățișat cariera didactică începută ca asistent la Politehnica din București (1944-1948), apoi conferențiar la Institutul de Prelucrare a Lemnului și la Institutul Forestier din Brașov (1949-1954). Specialist în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor, Ion Gh. Popescu-Zeletin a adus contribuții de bază la ocrotirea arboretului național din Carpați, a militat pentru înființarea de stațiuni și puncte experimentale în zonele reprezentative din punct de vedere forestier. A publicat lucrări între care: ”Considerația asupra împăduririlor cu salcâm în regiunea Dridu”, ”Cartea pădurilor”, ”Amenajarea pădurilor”, ”Norme pentru constituirea marilor unități forestiere”, ”Rolul pădurilor în economia apelor”.
La 12 iulie 1955, Ion Gh. Popescu-Zeletin a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
A încetat din viață la București, pe 20 mai 1974.
