Martin Heidegger s-a născut la data de 26 septembrie 1889, în localitatea Messkirch, Germania. Inițial, a urmat studii de teologie la Freiburg, din dorința de a deveni preot. A obținut, însă, doctoratul în filosofie, în anul 1916, după care a fost, în perioada 1916-1917, conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din Freiburg, apoi asistentul profesorului Edmund Husserl, cel care avea să-i marcheze profund gândirea filosofică. În perioada 1923-1928, a fost profesor de filosofie la Marburg, ulterior rectorul acestei instituții de învățământ superior.
În anul 1927, Martin Heidegger a publicat cea mai importantă lucrare a sa, intitulată ”Ființă și timp”.
Martin Heidegger a aplicat fenomenologia husserliană la analiza ființei umane (Dasein), propunând o ”antologie fundamentală”.
Heidegger considera că existența omului în lume (colectivitatea) este ”neautentică, pradă anonimatului, banalității colective”. Individul (das Man) ”nu este el însuși, el vorbește așa cum se vorbește, acționează așa cum se acționează, cum acționează ceilalți”. El cânta, ca de altfel și ceilalți existențialiști, ”autenticitatea în abisurile «subiectivității»”, ajungând la un ”subiectivism” și ”pesimism radical”.
Heidegger a mai elaborat și alte lucrări, printre care: ”Căi ce nu duc nicăieri”, ”Introducere în metafizică”, ”Ce înseamnă a gândi?”, ”Ce este filosofia”, ”Calea mea spre fenomenologie”.
Martin Heidegger a decedat pe 26 mai 1976.
