Totdeauna ai vrut,
însă niciodată nu ai ajuns în clipa următoare!...
desigur,
poţi să-mi demonstrezi teoretic şi practic,
matematic şi filozofic,
poţi să-i arăţi pe linia orizontului,
pe linia infinitezimală dintre ieri şi mâine,
poţi chiar şi să juri pe copilăria ta de onoare!...
Totdeauna am vrut,
însă nu ţi-am spus niciodată!...
desigur,
pot să jur pe bătrâneţea mea de onoare,
pot să-ţi arăt şi să-ţi scriu pe apă şi pe zăpadă,
pe ţărna şi pe aerul şi pe focul meu de onoare,
pot să jur pe toate zilele şi nopţile noastre
din lumea asta ne/cunoscută şi minunată:
tu nu ai fost...
şi vezi că nici acum nu eşti în clipa următoare!
