La patru ani distanță de la ridicarea bisericii cu hramul "Sf. Gheorghe" de la Voroneț, o altă biserică - cu același hram - se construiește la Curtea Domnească din Hârlău, lucrările fiind începute la 30 mai 1492 și încheiate pe 28 octombrie același an. Biserica este una dintre ctitoriile lui Ștefan cel Mare și paraclis al Curții Domnești, mutată pentru o perioadă la Hârlău. Pictura murală exterioară a fost printre primele realizate în timpul domniei lui Petru Rareș, dar a fost complet distrusă de restaurarea din anul 1904. "Picturile îmbrăcau în întregime fațadele, de la soclu la cornișă - notează Vasile Drăguț - într-o compoziție de inconfundabilă originalitate. Coerența și bogăția iconografiei justifică părerea că picturile exterioare nu au fost rezultatul unui experiment pasager, ci au fost realizate pe baza unui program cărturăresc al domniei și urmărind țeluri precise". Posibilul zugrav al bisericii este Luca de Tricola. În pronaosul bisericii s-au efectuat săpături arheologice, descoperindu-se 15 morminte, dintre care nouă cavouri. Tot aici s-au găsit patru morminte voievodale aparținând lui Petru Rareș, Mariei Rareș, lui Ștefăniță-voievod, unul dintre copiii lui Ștefan cel Mare, un copil de voievod și, probabil, ultima soție a lui Ștefan cel Mare.
Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău este încadrată pe lista monumentelor istorice la categoria de interes național.
