Critic, istoric literar, scriitor şi publicist, George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899, la București. Gheorghe Vișan, pe numele real, a fost crescut şi înfiat de Constantin Călinescu, în casa căruia mama sa era menajeră.
A urmat studii de filologie și paleografie la Facultatea de Litere din București, în perioada 1919-1923. A debutat, în 1912, cu versuri și aforisme, în paginile revistei "Sburătorul". În perioada 1928-1935, s-a dedicat activității didactice, ca profesor de filosofie sau limba italiană la licee din Timișoara și București. În același timp, a colaborat la o serie de reviste culturale sau s-a ocupat cu editarea unor periodice precum "Sinteza" (1927) și "Capricorn" (1930). În 1936, și-a luat doctoratul și a devenit conferențiar la catedra de Estetică și critică literară a Universităţii din Iași, iar în 1942 a devenit profesor titular. Tot la Iași, s-a implicat în publicistica literară și a editat prima serie a săptămânalului "Jurnalului literar", din 1939. Din 1945, a fost editor la periodicele "Tribuna poporului" (1944), "Luna" (1945) și "Națiunea" (1946).
Debutul editorial al lui George Călinescu a fost monografia "Viața lui Mihai Eminescu", apărută în 1932, lucrare care i-a atras atenția lui Garabet Ibrăileanu. Seria monografiilor călinesciene a continuat cu "Opera lui Mihai Eminescu" - în cinci volume, "Viața lui Ion Creangă", "Nicolae Filimon" și "Gr. M. Alexandrescu".
Opera sa fundamentală, monumentala lucrare "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", a văzut lumina tiparului în anul 1941.
Călinescu s-a dovedit și un talentat romancier, manifestând predilecție pentru mediul citadin, în volumele "Cartea nunții", "Enigma Otiliei", "Bietul Ioanide" sau "Scrinul negru".
Dramaturgia lui George Călinescu este ilustrată de piese ca "Șun sau Cartea neturburată. Mit mongol" sau de cele reunite în volumul "Teatru" - apariție 1965.
Ca poet, a publicat volumele "Poezii" și "Lauda lucrurilor". A tradus integral poezia lui Horațiu, dar şi alte opere din literatura universală, precum "Un om sfârșit" de Giovanni Papini.
Pe 29 mai 1948, a fost ales membru titular al Academiei Române.
A fost deputat în Parlamentul României în perioada 1946-1965, după 1989 fiind acuzat de colaboraționism cu puterea comunistă.
Personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, George Călinescu s-a stins din viață pe 12 martie 1965, la Otopeni, bolnav de ciroză hepatică.
