Dionisie (nume de botez Dimitrie) s-a născut în localitatea Săliștea Sibiului, pe 29 iulie 1806. A fost călugărit la Neamț, în anul 1923, sub numele de Dimitrie.
Dionisie Romano a absolvit la București primul "curs normal" pentru pregătirea tinerilor învățători în anul 1832. A activat ca "profesor național" la Buzău, în perioada 1832 - 1843. Din anul 1863 a fost director și profesor la Seminarul din București. A fost înlăturat de învățământ din cauza participării la Revoluția din 1848, după care s-a stabilit, pentru perioada 1849-1851, la Mănăstirea Băbeni.
Dionisie Romano a fost egumen la Mănăstirea Sadova între anii 1851-1854, timp în care a editat ziarul "Eho echistiastic", precum și o colecție de broșuri tipărită sub titlul "Biblioteca religios-morală". A fost numit locțiitor de episcop la Buzău în iunie 1859, hirotonit arhiereu în februarie 1862, apoi la Huși, din noiembrie 1864 până în anul 1865.
La data de 26 mai 1865, Dionisie Romano a fost numit episcop eparhiot la Buzău, funcție pe care a deținut-o până la sfârșitul vieții.
După decesul său, pe 18 ianuarie 1873, la Buzău, biblioteca sa - compusă de manuscrise românești, slavone, grecești, turcești, arabe și peste 7.000 de cărți în diferite limbi - a intrat în patrimoniul societății Academice Române, al cărei membru de onoare a fost ales la 15 septembrie 1868.
Remember, colecție de articole
