Iancu de Hunedoara s-a născut în anul 1407, ca fiu al nobilului Voicu. Prin actul regal din 18 octombrie 1429, Voicu, fiul lui Șerb, ”oșteanul curții regale”, împreună cu frații săi Mogoș și Radu, precum și cu fiul său Iancu, au primit ca danie, pentru slujbele lor militare, Castelul Hunedoara.
Ascensiunea lui Iancu de Hunedoara s-a făcut simțită după moartea lui Sigismund de Luxemburg (în decembrie 1437), în calitate de exponent atât al politicii de centralizare internă, cât și al celei de apărare a regatului maghiar, pe baza unui front comun cu celelalte popoare din centrul și sud-estul Europei, toate amenințate de primejdia otomană.
Iancu de Hunedoara a fost voievod al Transilvaniei (1441-1446, 1448), guvernator al Ungariei în timpul minoratului lui Ladislau și căpitan suprem al Ungariei și Transilvaniei (1453-1456) și, anterior, ban de Severin (1438). A contribuit la încoronarea regelui Poloniei, Vladislav al III-lea Jagiello, ca rege al Ungariei. Drept recunoștință, noul rege al Ungariei i-a încredințat, în anul 1441, voievodatul Transilvaniei, comitatul Timișoarei și un întins domeniu.
Iancu de Hunedoara a întărit armata, a refăcut și întărit fortificațiile de la Dunăre. Pentru a stăvili expansiunea otomană în Europa de sud-est, a căutat să atragă în frontul antiotoman Moldova și Țara Românească.
A obținut o serie de victorii asupra armatelor turcești și a participat la expediția militară cunoscută sub numele de ”Campania cea lungă”, de la sud de Dunăre, care s-a desfășurat în perioada septembrie 1443- ianuarie 1444.
În anul 1456, sultanul Mahomed al II-lea a început pregătirile pentru o nouă expediție împotriva Ungariei, iar cheia strategică a drumului armatei sale spre centrul Europei era cetatea Belgrad.
Iancu de Hunedoara a fost însărcinat cu organizarea apărării. La 21-22 iulie 1456 sultanul a întreprins un asalt general, dar un puternic contraatac dezlănțuit de Iancu de Hunedoara a pătruns în tabăra otomană, punând pe fugă întreaga oaste a sultanului.
”Victoria de la Belgrad a salvat pentru aproape 70 de ani Europa centrală de primejdia cotropirii otomane. Lupta de la Belgrad a însemnat cel mai strălucit moment din cariera militară a lui Iancu de Hunedoara” – se menționează printre altele, în una din lucrările de ”Istoria românilor”, aceea apărută la Editura Enciclopedică din București, în anul 2001.
Iancu de Hunedoara a decedat la 11 august 1456, răpus de holeră. A fost înmormântat în Catedrala Catolică de la Alba Iulia
Remember, colecție de articole
