Istoricul și arheologul Emil Condurachi s-a născut pe 3 ianuarie 1912, în localitatea Scânteia, județul Iași. A urmat, în anii 1929-1932, Facultatea de Litere a Universității din Iași. Și-a continuat pregătirea la Școala Română din Roma, în perioada 1935-1937, iar în 1938 și-a susținut teza de doctorat. A obținut o bursă la Ecole Roumaine de Fontenay-aux-Roses din Franța, perioadă în care a frecventat, la Universitatea Sorbona și la Ecole Pratique de Hautes Etudes, cursurile unor mari specialiști.
După absolvirea cursurilor superioare, a activat la Catedra de Arheologie din Iași, din 1932 până în 1940, și la Catedra de Numismatică și Arheologie din cadrul Școlii Superioare de Arhivistică, în anii 1940-1947. Din 1947, a fost profesor titular de Istorie Veche și Arheologie la Universitatea din București și a deținut funcția de decan al Facultății de Istorie (1949-1950). A fost și director al Institutului de Arheologie din București, din 1956 până în 1970.
A fost redactor responsabil al revistelor "Studii și cercetări de Istorie Veche" (1956-1970), "Dacia" (1957-1970) și "Studii și cercetări de numismatică" (1960-1971).
Specialist remarcabil în istoria și arheologia greco-romană din zona litoralului de vest și de nord al Mării Negre, dar și în alte zone și centre mai îndepărtate ale lumii elene și ale Imperiului Roman, Emil Condurachi a lăsat studii privind istoria celor trei colonii grecești de pe coasta dobrogeană a Pontului Euxin și a adus contribuții meritorii la reconstituirea istoriei orașului Histria, de la întemeiere și până în epoca romano-bizantină, prin lucrările "Histria. Monografie arheologică", "Histria" ș.a.
O atenție aparte a acordat artei și religiei greco-romane bizantine, tratând probleme legate de vechimea și circulația monedelor emise în orașele pontice, precum și unele aspecte ale economiei și schimburilor monetare în străinătate.
A fost coautor și coordonator al volumului 1 din tratatul "Istoria României", al unor monografii consacrate lui V. Pârvan, C. Daicoviciu, C. Moisil, precum și al unor studii apărute în prestigioase reviste de profil din țară și din străinătate.
Pe 2 iulie1955, a fost ales membru titular al Academiei Române.
A fost căsătorit cu sora matematicianului Grigore Moisil şi este tatăl fostei consiliere prezidenţiale Zoe Petre.
A decedat la București, pe 16 august 1987.
Remember, colecție de articole
