Georges Benjamin Clemenceau s-a născut pe 29 august 1841, la Mouilleron-en-Pareds. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris.
În timpul studenţiei, s-a implicat în politică, participând la mişcarea republicanilor radicali. Ataşat idealurilor sale revoluţionare, a semnat articole de factură politică în revista "Le travail" ("Munca"), la care colabora şi scriitorul Emil Zola. În urma unui articol, a fost închis pentru 73 de zile. Ieşit din închisoare, a scris la diferite reviste republicane, precum "Le Matin" ("Dimineaţa") şi "Jeune France" ("Tânăra Franţă").
La 24 de ani, şi-a luat doctoratul în Medicină, cu teza "De la generation des elements anathomiques" - socotită una dintre cele mai strălucite teze ale vremii.
După o scurtă vizită în Anglia, unde a luat contact cu Herbert Spencer şi Stuart Mill, a plecat în America, unde a stat patru ani.
Bun organizator politic, a participat la Revoluţia de la 1871, fiind ales apoi consilier municipal în Montmartre. A fost ales deputat în 1876, devenind preşedinte al Comisiei Afacerilor Externe. A deținut și funcția de prim-ministru (1906-1909, 1917-1921). A fost preşedinte al Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920), influențând stabilirea granițelor Europei după război. Pentru energia cu care a guvernat ţara în ultimii ani ai Primului Război Mondial, a fost supranumit "Tigrul".
A decedat pe 24 noiembrie 1929, la Paris.
