Prozatorul și dramaturgul Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885, în satul Târlișina, județul Bistrița-Năsăud.
După efectuarea studiilor gimnaziale, a urmat Școala Superioară Militară din Sopron (Ungaria) și Academia Militară din Budapesta, în perioada 1903-1908. Ajuns ofițer în armata austro-ungară, a fost trimis în anul 1908 la granița honvezilor regali din Gyula, de unde a demisionat în același an, în urma unui conflict cu autoritățile. În anul 1909, s-a stabilit la București. Pe 15 februarie 1910, la cererea guvernului ungar, a fost încarcerat la Văcărești și extrădat, apoi închis la Gyula, până în august 1910.
A fost secretar literar la Teatrul Național din Craiova (1911-1919), vicepreședinte (1923) și președinte (1925) al Societății Scriitorilor Români. A fost director al Teatrului Național din București (1928-1930 și 1940-1944).
Liviu Rebreanu a debutat în revista "Luceafărul", pe 1 noiembrie 1908. În 1909, a debutat în revista "Convorbiri critice", cu nuvela "Volbura dragostei (Cântecul iubirii)". A mai colaborat la revistele "Lumina", "Flacăra", "Viața românească", "Adevărul".
Editorial, a debutat în 1912, cu volumul de nuvele "Frământări", care a fost urmat de volumele "Golanii", "Mărturisire", "Răfuială", în care sunt adunate schițele și nuvelele publicate deja în periodice.
Gloria literară a lui Rebreanu s-a datorat romanului "Ion", publicat în 1920, pentru care scriitorului i-a fost acordat Premiul Academiei Române. Succesul de care s-a bucurat primul mare roman al său a fost susținut și de următoarele: romanul psihologic "Pădurea spânzuraților" - 1922, onorat cu marele premiu pentru roman al Societății Scriitorilor Români, "Adam și Eva", "Ciuleandra", "Răscoala", "Jar", "Gorila", "Amândoi". În paralel, a scris și piese de teatru: "Cadrilul", "Plicul", "Apostolii".
A tradus din operele lui Gorki, Cehov, Tolstoi, Balzac, Zola, Nietzsche.
A fost distins în 1929 cu Premiul Național pentru Proză. Pe 25 mai 1939, a fost ales membru titular al Academiei Române.
A decedat pe 1 septembrie 1944, la Valea Mare, Argeş.
Prin întreaga sa operă, dar mai ales prin capodoperele "Ion", "Pădurea spânzuraților" şi "Răscoala", "Liviu Rebreanu rămâne în istoria literaturii noastre drept creatorul romanului românesc modern, el fiind în proză ceea ce a fost și a rămas Eminescu în poezie", consideră criticul literar Ion Dodu Bălan.
