Fizicianul Eugen Bădărău s-a născut pe 19 septembrie 1887, la Folteşti, judeţul Galaţi.
Şi-a făcut studiile superioare la Școala Tehnică din Graz și apoi la Universitatea din Pisa. În 1912, a devenit doctor în fizică.
A fost asistent la Institutul de Fizică Experimentală din Pisa, profesor de optică și fototehnică la Institutul de Fizică din Petrograd, unde a obținut şi doctoratul. Și-a continuat activitatea didactică la Catedra de Fizică Crepusculară a Facultății de Științe din București și la Catedra de Acustică Optică și Fizică Moleculară din cadrul Facultății de Științe a Universității bucureștene.
În perioada 1949-1956, a condus Secția de Optică și Spectroscopie din cadrul Institutului de Fizică de la Măgurele. Din 1956, a devenit director al celui de-al doilea Institut de Fizică din București al Academiei Române.
Eugen Bădărău a inițiat și dezvoltat "primele cercetări în domeniul descărcărilor în gaze din țara noastră", devenind un adevărat "deschizător de drumuri în domeniul fizicii plasmei". A lăsat însemnate lucrări în domeniu: "Birefringența corpurilor izotrope în câmpuri magnetice și electrice", "Emisiune electronică secundară din metale", "Dispersia coloidală prin ultrasunete", "Pierderi de energie ale electronilor în vapori de mercur", "Cinetica ionilor pozitivi în hidrogen", "Bazele acustice moderne" ș.a. Din inițiativa sa a luat ființă Comisia de Acustică a Academiei Române, în anul 1955.
În august 1948, a fost ales membru titular al Academiei Române.
A decedat la 11 martie 1975, la București.
