Nicolae Nedef (Niculae Nedeff) s-a născut pe 26 septembrie 1928, la București. A început sportul de performanță la Clubul SC44, un club de cartier din Capitală, apoi a trecut la Clubul Central al Armatei - actuala echipă Steaua București. A practicat pentru puțin timp baschetul, trecând apoi la handbal, sport căruia i s-a dedicat atât ca jucător, cât și ca antrenor. A absolvit, în 1955, Institutul de Cultură Fizică din București.
A jucat handbal până în 1956, fiind numit apoi antrenor la Federația Română de Handbal. A fost antrenor timp de trei decenii la loturile naționale, contribuind, alături de alți tehnicieni de prestigiu, la cucerirea de către handbalul românesc a șapte titluri mondiale: trei la feminin, dintre care două la handbal în 11, în 1956 și 1960, și unul la handbal în 7, în 1962, plus alte patru obținute de echipa masculină de handbal în 7, în 1961, 1964, 1970 și 1974. În 1983, a cucerit şi Supercupa Mondială. La această bogată zestre de titluri, se adaugă patru medalii obținute la Jocurile Olimpice: trei de bronz, în 1972, 1980, 1984, și una de argint, în 1976. A mai obținut, cu echipele României, zece medalii de aur la Campionatele Mondiale Universitare.
În perioada 1988-1991, a pregătit cu succes, în Franța, echipele Dunkerque și Antibes, iar în 1994 a activat ca antrenor în Germania, la Eisenach.
Nicolae Nedef este singurul antrenor de handbal din lume câștigător a șapte titluri mondiale. Într-un clasament al celor mai mari antrenori din lume, realizat de revista World Handball în 2002, Nicolae Nedef se afla pe primul loc.
A decedat, la București, pe 24 iulie 2017, la vârsta de 88 de ani.
