Camille Saint-Saens s-a născut la Paris, pe 9 octombrie 1835. S-a remarcat ca pianist, compozitor, organist, dirijor și critic muzical. Cunoscând notele înainte de a învăța să citească, la vârsta de 5 ani compunea prima sa piesă, iar la 10 ani a susținut primul recital. Din acel moment nu va mai părăsi pianul, devenind unul dintre virtuozii desăvârșiți ai acestui instrument, la 11 ani susținând primele sale concerte. În 1849 a intrat la Conservatorul din Paris, pe care l-a absolvit cu premiul întâi, în 1951. În anul 1953 a devenit titularul postului de cântăreț la orgă din Saint-Merri, iar după cinci ani, La Madeleine, unde a cântat până în 1877. Din 1861 și până în 1865 a fost și profesor de pian la Școala Niedermeyer.
De-a lungul carierei, Saint-Saens a compus lucrări cuprinzând toate genurile, atât religioase cât și profane, inspirându-se din toate stilurile, remarcându-se ca ”un mare orchestrator, cu un spirit minuțios”. Compozițiile sale sunt caracterizate prin ”bogăția melodiei, perfecțiunea formei și eleganța stilistică”.
Printre cele mai reprezentative lucrări se înscriu: ”Le Timbre d argent”, ”La Princesse jaune”, ”Samson et Dalila”, ”Etienne Marcel”, ”Henri VIII”, ”Proserpine”, ”Ascanio”, ”Fredegonde”, ”Les Barbares”, ”Helene”, ”Dejanne”.
Camille Saint-Saens, cel apreciat de Franz Liszt ca fiind ”cel dintâi organist al lumii” s-a stins din viață la Alger, pe 1 decembrie 1921, la vârsta de 86 de ani.
