Romancierul american Kurt Vonnegut s‑a născut pe 11 noiembrie 1922, la Indianapolis, SUA, într‑o familie de origine germană.
A studiat la Universitatea Cornell, în 1941-1942, unde a fost editor al ziarului studenților și a obținut o diplomă în biochimie.
După anii petrecuți la Cornell, s-a înrolat în Armata SUA. Experiența ca soldat și prizonier în Al Doilea Război Mondial i-a influențat profund opera. Caporal al Diviziei de Infanterie 106, Vonnegut a pierdut legătura cu batalionul și a rătăcit singur în spatele liniilor inamice timp de câteva zile, înainte de a fi capturat de germani, pe 14 decembrie 1944. Încarcerat la Dresda, Vonnegut a fost martorul bombardării și distrugerii unei mari părți a orașului, pe 13-14 februarie 1945.
A fost unul din cei șapte prizonieri de război americani din Dresda care au supraviețuit în celula unui depozit de carne cunoscut ca "Abatorul cinci", experiență atroce care i-a inspirat romanul "Abatorul cinci sau Cruciada copiilor: Un dans obligatoriu cu moartea" (1969). A fost eliberat în mai 1945.
Întors în America, Vonnegut și-a reluat studiile, de această dată în antropologie. În anii 1946-1950, a lucrat la compania General Electric, postură satirizată în primul său roman, "Pianul mecanic" (1952). Ulterior, s-a dedicat în exclusivitate scrisului. În 1959, a publicat al doilea roman, "Sirenele de pe Titan", apoi "Leagănul pisicii" (1963), "Fii binecuvântat, domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gâște" (1965), "Mama Noapte" (1966), "Micul dejun al campionilor sau La revedere, tristă zi de luni" (1973), "Bufoniada sau Gata cu singurătatea!", "Pușcăriașul", "Dick Ochi-de-mort" (1982), "Galapagos" (1985), "Barbă Albastră" (1987), "Hocus-Pocus" (1990), "Cutremur de timp".
Vonnegut a rămas celebru pentru crearea planetei Tralfamadore, sediul unei civilizații care percepe existența ca pe un punct insignifiant și nenegociabil în continuumul spațiu-timp.
A încetat din viață pe 12 aprilie 2007, în New York.
