Filozoful italian Giovanni Pico della Mirandola s-a născut pe 24 februarie 1463, la Mirandola, în apropiere de Modena. La 14 ani, a început să studieze dreptul canonic la Universitatea din Bologna, cu intenția unei cariere ecleziastice. A fost atras totuși mai mult de studiul filozofiei și teologiei și, timp de șapte ani, a vizitat universități renumite, Ferrara, Padova și Paris, studiind - pe lângă filozofia scolastică aristoteliană - și limbile latină, greacă, ebraică și arabă, dobândind încă din tinerețe renumele de poliglot.
În 1486, a plecat la Roma și a publicat 900 de teze asupra tuturor temelor filozofice și teologice posibile din acel timp, adunate sub titlul "Conclusiones philosophicae, cabalisticae et theologicae", cu o introducere, "Oratio de dignitate hominis", care va deveni unul din cele mai renumite texte filozofice ale umanismului italian. Papa Inocențiu al VIII-lea a declarat unele teze drept eretice.
Deși a încercat să se apere în lucrarea "Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis" (1489), a fost condamnat și a fugit în Franța, dar a fost găsit și arestat de emisarii papei. În urma intervenției lui Lorenzo de Medici, a fost eliberat și s-a stabilit la Florența, unde a trăit retras, consacrându-și ultimii ani scrierilor religioase, în apărarea creștinismului împotriva iudaismului, mahomedanismului și astrologilor.
S-a stins din viață pe 17 noiembrie 1494, la Florența.
