Fabulistul Grigore Alexandrescu s-a născut pe 22 februarie 1810, la Târgoviște. A dovedit de mic o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. În 1827, rămas orfan, s-a mutat la unchiul lui din București, unde a învățat la Pensionul "Sf. Sava", fiind coleg cu Ion Ghica.
Un timp a locuit acasă la Heliade Rădulescu, care-i va publica prima poezie, "Miezul nopții", în "Curierul Românesc", urmată de elegia "Adio". Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848. Volumele de poezii proprii, amestecate cu traduceri și adaptări, arată o interesantă evoluție a ideilor, a motivelor și a mijloacelor de expresie, care-l fac, mai cu seamă în poezia de meditație, un precursor al lui Eminescu.
A fost membru al Asociației Literare a României, iar în 1859 a fost director în Ministerul Cultelor.
Este considerat cel mai mare fabulist român. A scris mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine, tonul său fiind extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușită poezie a sa este "Umbra lui Mircea - La Cozia".
A încetat din viață pe 25 noiembrie 1885, la București.
