Poetul, prozatorul şi eseistul Giosue Carducci s-a născut la 27 iulie 1835, în Valdicastello (Toscana). A făcut cursurile primare la Florenţa, apoi a continuat la Şcoala Normală Superioară din Pisa.
Din 1856, a fost profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco. Aici, şi-a publicat, în 1857, prima culegere de poezii, "Rime". În 1860, a fost numit profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, funcţie pe care a deţinut-o până la pensionarea sa, în 1904.
Opera sa poetică mai cuprinde volume precum: "Lucruri de tinereţe", "Lucruri uşoare şi grele", "Poezii noi", "Iambi şi epode", "Versuri noi", "Ode barbare", "Rime și ritmuri". Activitatea sa de critic şi istoric literar este concretizată în "Despre dezvoltarea literaturii naţionale". Proza politică, republicană şi implicit anticlericală a lui Carducci este ilustrată mai ales prin "Polemicele satanice". Volumul "Cenuşi şi scântei" cuprinde eseuri şi articole, apărute în trei serii între 1868-1905. A fost distins cu Premiul Nobel, în 1906.
A încetat din viață la 16 februarie 1907, la Bologna.
