Militar de carieră, Juan Domingo Perón, născut la 8 octombrie 1895, a fost un om de stat argentinian, de trei ori ales preşedinte al Argentinei, de două ori în perioada 1946-1955 şi o dată în perioada 1973-1974.
La 24 februarie 1946 este ales ca preşedinte al Argentinei, declarând că doreşte independenţa economică a Argentinei şi egalitate socială. Primul aspect, acela de independenţă economică, va avea un important ecou geopolitic pentru că presupunea neacceptarea implicării vreunei mari puteri, precum SUA, în politica internă şi mai ales externă a Argentinei.
În primii doi ani a naţionalizat Banca Centrală a Argentinei, Căile Ferate, flota comercială şi întreg transportul public, a plătit datoria externă a ţării şi a iniţiat numeroase reforme sociale şi economice prin faptul că a modernizat principalele ramuri ale economiei şi a înfiinţat numeroase spitale.
Peronismul (sau Justiţialismul) a devenit o mişcare politică argentiniană care are ca fundament ideile şi programele asociate fostului preşedinte Juan Peron şi celei de-a doua soţii, Eva Peron, și care se distinge prin câteva repere: eliberarea ţării de influenţele străine, o simbioză între naţionalism şi democraţia socială, căutarea celei de a treia căi în ceea ce priveşte economia, diferită faţă de capitalism şi comunism.
Patima ideologică a secolului al XX-lea - peronismul - nu a dispărut niciodată, făcând din el o mişcare politică încă prezentă, la mai bine de 75 de ani de la creare. A încetat din viață pe 1 iulie 1974, la Olivos, Argentina.
