Celebrul actor și epigramist Ernest Maftei s-a născut pe 6 martie 1920, la Prăjești, lângă Bacău. A frecventat Școala Normală (pentru învăţători) din Bacău. Începând din clasa a V-a, a jucat în spectacole de teatru, în trupa şcolii, fiind distribuit şi în unele roluri feminine. A debutat cu versuri în revista "Liliacul", editată împreună cu patru colegi.
Tot în şcoală a aderat la frăția de cruce, organizație anticomunistă a tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani. În 1938, a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol al II-lea și încarcerat în lagărul de la Vaslui. În perioada 1941-1945, a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceiași ani a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene. Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele de la Galați, Jilava și Văcărești.
După război, a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira.
S-a afirmat în cinematografie cu filmul "Desfășurarea", în regia lui Paul Călinescu, în 1954. A urmat o carieră de excepție, reușind să-şi treacă în palmares peste o sută de filme, printre care: "Reconstituirea", "Meandre", "Duhul aurului", "Osânda", "Vlad Ţepeş", "Dumbrava minunată", "Miracolul". A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu a înființat Uniunea Cineaștilor din România. A primit Premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România, "Diploma de recunostință" pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale.
În noaptea de 21 decembrie 1989, a participat la manifestația anticomunistă din Piața Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Prima perioadă a regimului Iliescu i-a adus lui Ernest Maftei persecuții mai mari decât în dictatura lui Ceaușescu. Pe 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la spital.
S-a stins din viață pe 19 octombrie 2006, la București.
