Fizicianul german Georg Simon Ohm s-a născut pe 16 martie 1789, la Erlangen, în familia unui lăcătuș
La vârsta de 16 ani, a început să studieze matematica, fizica și filosofia la Universitatea din Erlangen, dar din lipsa mijloacelor financiare a fost nevoit să-și întrerupă studiile după un an și să-și caute un loc de muncă. A devenit profesor de matematică la Nidau, Elveția. Ulterior, s-a întors la Erlangen, unde și-a reluat și terminat studiile.
Încă de la începutul carierei didactice, ca profesor de liceu, Ohm a studiat pila galvanică inventată de contele italian Alessandro Volta. Folosind un echipament creat de el însuși, fizicianul german a descoperit proporționalitatea dintre diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică, formulă care a devenit cunoscută în lumea științifică, începând din 1826, ca legea conducției electrice, dar mai ales ca Legea lui Ohm. Această descoperire a fost publicată pentru prima dată în lucrarea "Stabilirea legii după care metalele transmit electricitatea". În 1827, și-a argumentat teoretic legea în monografia "Circuitul galvanic prelucrat matematic".
Ulterior, numit profesor la Universitatea din Nürnberg, Ohm a avut și alte contribuții la dezvoltarea fizicii, dintre care Legea acustică Ohm, propusă în 1843, cunoscută ca teoria sirenelor, și interferența luminii polarizate în cristale (1854) sunt cele mai semnificative. Printre multe contribuții remarcabile, trebuie menționate definirea cu adevărat științifică a fenomenelor electrocinetice, compararea curentului electric cu debitul unui fluid, a diferenței de potențial ca o diferență de nivel și definirea exactă a sarcinii electrice, a intensității curentului electric și a tensiunii electromotoare.
A încetat din viață pe 7 iulie 1854, la Munchen.
Ohm a rămas cunoscut în fizică și datorită faptului că unitatea de măsură a rezistenței electrice îi poartă numele.
