Béla Bartók, unul dintre cei mai importanţi compozitori ai secolului trecut, s-a născut pe 25 martie 1881 la Sânnicolau Mare (azi în Banat, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar). Pianist virtuoz, compozitor inovator, mare culegător şi cercetător de folclor, el a redefinit muzica clasică în secolul XX.
La 9 ani a compus prima sa operă, iar în 1903 a dat primul concert în oraşul său natal. A început să cânte la pian, sub îndrumarea mamei sale, iar din 1893 a lui Lazlo Erkel, fiul compozitorului maghiar, Franz Erkel. A urmat Academia Regală de Muzică de la Budapesta, unde a studiat pianul şi compoziţia, iar din 1907 a devenit profesor în cadrul ei.
Geniul său consta în renaşterea folclorului, a cules, studiat şi transpus în operele sale cântece şi poezii populare din toate colţurile lumii. Începând cu1903 s-a ocupat de culegerea cântecelor populare româneşti şi a altor naţionalităţi. Ca pianist, între 1922-1936, a susţinut peste 40 de concerte, în oraşe din Banat, Transilvania şi în Bucureşti.
Majoritatea concertelor susţinute de Bella Bartok, pe lângă scopul artistic, promovau prietenia şi înfrăţirea popoarelor. Academia Română i-a tipărit culegerile de folclor, iar George Enescu l-a primit ca pe un artist-frate în mijlocul Societăţii Compozitorilor Români, unde a prezidat alături de Enescu şedinţe de decernare a Premiului naţional de compoziţie "Enescu". Lui Bella Bartok îi datorăm cea mai importantă culegere de folclor muzical românesc publicată până în prezent.
A călătorit prin Ardeal, pentru a descoperi, a înregistra și a nota muzici tradiționale, țărănești, practic necunoscute până atunci. A continuat în alte zone din România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Turcia și chiar Maroc, devenind astfel un pionier al etnomuzicologiei (studiul muzicii în contextele ei culturale și sociale, ale cărei baze le-a pus prin cele peste 10.000 de cântece tradiționale culese).
Izbucnirea Primul Război Mondial i-a întrerupt călătoriile și l-a readus la compoziție, din această perioadă datând baletul-pantomimă „Prințul cioplit din lemn” și „Cvartetul pentru coarde nr. 2”, în care se regăsesc influențe din Debussy, Richard Strauss și Wagner.
În al Doilea Război Mondial, odată cu accentuarea în Ungaria a influenței Germaniei, Bartók a refuzat să mai concerteze acolo și s-a declarat public împotriva doctrinei naziste. Situația a devenit tensionată pentru el, astfel că a emigrat în Statele Unite (1940). Acolo a scris ”Concertul pentru Orchestră” (1943) și Concertele pentru pian nr. 2 și 3 (1945).
S-a stins din viață pe 26 septembrie 1945, la New York. În 1988, Guvernul ungar împreună cu cei doi fii ai săi au solicitat repatrierea rămășițelor sale, care au fost apoi înhumate la Budapesta.
