Filosoful și sociologul englez Herbert Spencer s-a născut pe 27 aprilie 1820, la Derby.
A rămas cunoscut pentru contribuțiile sale la teoria evoluționistă și pentru aplicarea ei în afara biologiei, în filosofie, psihologie și sociologie. În plus, a contribuit la dezvoltarea perspectivei funcționaliste, unul dintre cele mai importante cadre teoretice în sociologie.
Unchiul său a fost cel care l-a instruit în matematică, fizică, latină, comerț și gândire politică liberală. În anii 1830, Herbert Spencer a lucrat ca inginer civil, dar își petrecea timpul liber scriind în reviste locale radicale. În 1848, a devenit editor pentru "The Economist", revistă săptămânală larg răspândită în Anglia, publicată pentru prima dată în 1843.
Spencer a publicat prima sa carte, "Statica socială: condițiile esențiale pentru fericirea omului", în 1851. În această lucrare, a folosit ideile lui Lamarck despre evoluție și le-a aplicat societății, sugerând oamenilor să se adapteze la condițiile sociale ale vieții lor. Cartea a fost considerată o lucrare de bază a filosofiei politice liberale, transformându-l pe Spencer în fondatorul perspectivei funcționaliste din cadrul sociologiei. Cea de-a doua carte, "Principiile psihologiei", a fost publicată în 1855 și a argumentat că legile naturale guvernează mintea umană, sugerând că societățile sunt organisme care progresează printr-un proces de evoluție similar cu cel experimentat de speciile vii, un concept cunoscut ca darwinism social. Alte lucrări importante ale sale: "Educație", "Principiile sociologiei", "Datele eticii", "Omul Versus Statul" etc.
În ultima perioadă a vieții, Spencer a fost considerat cel mai mare filosof al vremii. Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi și au fost citite în întreaga lume. În 1902, a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, pe care însă nu l-a câștigat.
A încetat din viață pe 8 decembrie 1903, la Londra.
