Gerard van Swieten s-a născut pe 7 mai 1700, la Leiden, Olanda. A susținut transformarea serviciului public de sănătate și a sistemului de învățământ sanitar, introducând învățământul medical clinic, ceea ce permitea includerea experimentului și observației în cadrul pregătirii medicale. Pentru că sistemul medical în acele vremuri era atât de slab, Gerard a fost singurul copil al părinților care a atins maturitatea. A studiat la școala latină din Leiden, unde s-a dovedit încă de mic a fi un elev foarte promițător. La 12 ani, a rămas orfan.
La 14 ani a studiat filozofia în Leuven. În timpul acestor ani s-a hotărât să studieze farmacia. În 1720 și-a deschis propria farmacie și tot atunci a început studiile la Facultatea de Medicină. După absolvire, în 1725, a început să practice. Apoi, cu permisiunea unuia din foștii săi profesori de facultate, a început să țină cursuri private, contra cost, unei mici săli de studenți. Pentru că nu era atestat ca profesor, universitatea i-a interzis să mai predea în 1734. Însă, statutul său l-a ajutat în altă direcție.
În 1742 a decedat medicul împărătesei Austriei, Maria Terezia, astfel că i s-a propus postul de medic. Inițial a refuzat, dar după multe insistențe a acceptat să devină medicul împărătesei. În 1745, s-a mutat definitiv la Viena. În noua sa postură a îndeplinit multe misiuni pentru progresul Austro-Ungariei, din care, la acea vreme, făcea parte și Transilvania. A fost însărcinat să îmbunătățească sistemul sanitar, iar pentru cei din Transilvania reformele sale au redus epidemiile de ciumă. La acea vreme existau foarte puțini medici în zona noastră. Prin reformele lui, numărul acestora a început să crească. Putem spune că lui i se datorează apariția meseriei de medic în Transilvania. Până la reforma lui, erau foarte puțini medici și majoritatea se aflau la Cluj. A încetat din viață pe 18 iunie 1772, la Viena.
