Otilia Cazimir, scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă, s-a născut pe 12 februarie 1894, în județul Neamț. În 1898 s-a mutat la Iași alături de familie, urmând școala primară, liceul și Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. A fost supranumită ”poeta sufletelor simple”, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. A debutat în ”Viața românească” în 1912 cu poezii, iar cu proză, în 1919 în „Însemnări ieșene”.
Cel mai cunoscut volum, „Lumini și umbre”, a fost publicat în 1923 în ”Viața românească”, urmând apoi o serie de mai multe creații distinse cu diverse premii de renume atât în țară, cât și în străinătate.
De-a lungul timpului, autoarea a colaborat cu publicațiile ”Însemnări ieșene”, ”Adevărul literar și artistic”, ”Iașul nou”, ”Iașul literar”, ”Gazeta literară” etc.
Timp de zece ani, a fost inspector al teatrelor din Moldova.
A fost distinsă cu Premiul Academiei Române, Premiul Femina, Premiul Național pentru Literatură sau Premiul Societății Scriitorilor Români.
A încetat din viață pe 8 iunie 1967, la Iași.
