Poeta, eseista şi traducătoarea Irina Mavrodin s-a născut pe 12 iunie 1929, la Oradea. A absolvit Liceul "Unirea" din Focşani, în 1950, an în care a dat examen de admitere la Facultatea de Filologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1954, obţinând licenţa în literatura franceză, cu o lucrare despre Francois Villon.
A fost asistent la Catedra de limba şi literatura franceză a Universităţii din Bucureşti, unde a obţinut toate gradele universitare, până la cel de profesor, a predat la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova. În 1971, a obţinut doctoratul în filologie la Iaşi, cu teza "Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman".
A debutat cu versuri în "Steaua" (1960), iar prima carte, placheta "Poeme", i-a apărut în 1970, fiind urmată de "Reci limpezi cuvinte" (1971), "Copac înflorit" (1978) şi "Picătura de ploaie" (1987). Printre scrierile sale se mai numără: "Spaţiul continuu", "Romanul poetic", "Modernii, precursori ai clasicilor", "Stendhal - scriitură şi cunoaştere", "Mâna care scrie. Spre o poetică a hazardului", "Vocile", "Poietică şi poetică", "Uimire şi poiesis", "Punere în abis", "Cvadratura cercului", "Capcana - Le Piege", "Centrul de aur".
Traducerile Irinei Mavrodin includ volume ale unor autori cunoscuţi, printre care: Madame de Stael - "Scrieri alese", "Zece ani de exil Memorii şi note de călătorie"; Albert Camus - "Exilul şi împărăţia", "Mitul lui Sisif"; Henry Perruchot - "Viaţa lui Seurat"; Elie Faure - "Istoria artei" I-V, "Spiritul formelor"; André Gide - "Amintiri de la Curtea cu Juri. Sechestrata din Poitiers"; Eugene Delacroix - "Jurnal"; Marcel Proust - "Eseuri", "În căutarea timpului pierdut" I-VI, "Indiferentul"; Gustave Flaubert - "Bouvard şi Pecuchet"; Eugen Jebeleanu - "Hanibal"; Pierre Chaunu - "Civilizaţia Europei în secolul Luminilor"; Emil Cioran - "Tratat de descompunere", "Căderea în timp", "Evreii - un popor de solitari"; Gaston Bachelard - "Apa şi visele", "Aerul şi visele", "Pământul şi reveriile voinţei" etc.
A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1982, 1985), iar pentru eseul "Mâna care scrie. Spre o poetică a hazardului" (1994) a primit Premiul Academiei Române, ca şi pentru volumul de poezie "Vocile" (1998). În 1992, a primit titlul Chevalier des Arts et des Lettres, acordat de Franța, iar în 2000 a fost decorată cu Steaua României în grad de cavaler.
A încetat din viață pe 22 mai 2012, la București.
